După cum deja știți la ora asta, Timișoara are o echipă de fotbal în liga 1, una in cea secundă și alta în divizia C. E vorba despre Poli, respectiv ASU Politehnica și Ripensia. În eșaloanele inferioare celor trei afiliate FRF se mai joacă, bineînțeles, fotbal, dar să ne oprim pentru moment mai spre vârf. Că Timișoara are aceste echipe e un mod generic de-a spune, de dragul localizării, și n-are nicio legătură cu forma publică de finanțare. De când Curtea de Conturi a interzis consiliului local și celui județean să finanțeze activitatea sportivă, fotbalul timișorean se „lăfăie” în sărăcie lucie și, în lipsa banilor publici, este pe cale să devină 100% în managementul și chiar proprietatea privată a unor entități neguvernamentale. Ceea ce nu e neapărat rău, din contra. Da, dar chiar și-așa, fără să mai aibă practic echipă, primăria are o frumoasă bază sportivă de antrenament, iar CJT, are una, mai veche, arena „Dan Păltinișanu”, încă bună pentru participări în competițiile interne sau europene. Una peste alta, tabloul se închide fericit cu un om de afaceri pe nume Viorel Tudose, care zice că are bani, are idei de-a face bani din fotbal, dar n-are echipă. Ce e de făcut? Ce mai așteptăm, altceva decât avionul de Singapore?
Cam așa stau lucrurile în Timișoara anului 2016, democrație, Uniunea Europeană, NATO, Parlament, Curtea de Conturi a României. În mod normal, din atâtea bogății și nevoi s-ar naște o frumoasă colaborare de pe urma căreia toți iubitorii de fotbal să aibă de câștigat. Echipa de liga întâi să-și găsească finanțator, finanțatorul să-și găsească echipă, consiliul județean să aibă ce face cu stadionul, echipele să aibă unde juca, administrația publică să bucure alegătorii cu o activitate sportivă prestată legal. Dar oare așa va fi? Se vor potrivi toate în așa fel încât să fim cu toții fericiți, Nicolae Robu, Sorin Grindeanu, Viorel Tudose, Poparadu, Elek, suporterii, „Pisică”, Cristian Brâncovan și așa mai departe? Investitorul Viorel Tudose pare tot mai prudent din cauza unor datorii depistate la ACS, Nicolae Robu, neobositul, „fanaticul muncii”, tocmai acum și-a găsit să-și ia concediu, lăsând transferul de la o entitate la alta pe mâna lui Ionuț Nasleu și-a juriștilor lui Tudose. Consiliul Județean Timiș scoate la licitație cu 30.000 lei pe lună stadionul, dar nu-l ia nimeni. L-ar da gratis, dar legea nu permite să nu-ți scoți măcar cheltuielile. Sorin Grindeanu l-ar ceda de tot și moca lui Nicolae Robu, la primărie, dar probabil că legea nu te lasă să cedezi astfel bunuri de patrimoniu. Tudose nu vrea bani de la autorități, dar vrea măcar baza sportivă să fie asigurată, ceea ce nu e o pretenție deloc obraznică în condițiile în care se prezintă sportul românesc. Iar în tot acest peisaj cu cercuri vicioase, Primăriei Timișoara nici nu-i dă prin cap să participe la licitație și să ia arena pe doi ani, pentru ca apoi să o pună la dispoziția cui vrea.
Lucrurile par simple și totuși nu sunt. Avem o relație de cointeresare între trei-patru parteneri într-o afacere. Ai zice că, într-o societate normală, ar fi o bagatelă să pui cap la cap atâtea chestiuni complemetare. Numai că la noi totul trebuie să devină complicat. CJ Timiș nu mai vrea să audă de patronat la Poli, CL Timișoara nu mai poate da drumul la bani, investitorul vrea, să sperăm că și poate… Totuși, posibil să nu iasă nimic din toată povestea asta. Nicolae Robu a anunțat din Singapore cum și-a dat drumul valuri-valuri la generozitate și a cedat investitorului privat patru locuri în Consiliul Director de la Poli, urmând ca trei locuri să rămână CJ, CL și Universității Politehnica. Domnule primar, asta nu e generozitate, ci e un lucru firesc în capitalism. Când nu mai poți, te predai. Cel care dă bani are decizia și managementul. Dar oare aceeași pondere o va avea Viorel Tudose și în Consiliul de Administrație (cum bine s-a întrebat Brâncovan)? Că dacă i se dă numai managementul, iar autoritățile patronează în continuare, pe ideea că „nu ne vindem țara”, atunci putem să ne luăm de mână cu penticostalii ăia de nu acceptă transfuzia, preferând să le moară cu zile bolnavul.
P.S. Dacă cineva vrea să sufle în iaurtul de pe noptiera muribundului, atunci un lucru ar fi totuși de făcut. Contractul dintre ACS Poli și ASFC-ul lui Viorel Boiț pentru palmares și culori să fie reformulat pe o perioadă determinată și nu pe veci, ca-n prezent, sau pe 25 de ani, ca-n vremea lui Iancu.
Comentarii prin facebook