Plină de mândrie mi-a fost inima când am citit despre cum a fost primit Nicolae Robu la expoziția din München, acolo unde edilul de Timișoara a plecat sa atragă investitori pentru campusul sportiv. Ca un copil în fața pomului de Crăciun, aproape că-mi venea și mie să aplaud în ropote și urale pentru reușita primarului liberal. Stadion de 45.000 de locuri, sala polivalentă de 15.000 și alte bunătăți ar putea deveni realitate cândva ca urmare a prestației și a machetei din polistiren prezentată de dl Robu în capitala Bavariei. Numai că, o zi mai apoi, acasă, dincolo de aceste performanțe de răsunet mondial, primarul de pe Bega părea neputincios în fața obiceiurilor de neam prost ale unor angajați ai municipalității. Mai mult, edilul părea că se spală pe mâini de ce se întâmplă sub dumnealui în instituție, pe motiv că fiecare trebuie să plătească pentru propriile încălcări ale legii, ceea ce, la o primă privire, ar părea normal.
Dacă deschizi și-al doilea ochi cu atenție, nu poți să nu tragi concluzia că mersul prost al lucrurilor într-o primărie nu poate fi decuplat de felul cum aceasta este condusă. Nu m-aș referi doar la un caz singular, deși este revoltătoare aroganța cu care unii funcționari răspund la întrebări puse de instituții de presă sau cetățeni simpli pe Legea 544, a liberului acces la informațiile de interes public. Este de interes public cum se cheltuiesc 322.000 de euro pentru perfecționarea unor angajați ai primărie? Este. Pe de o parte, e bine de știut în ce domenii se caută aceste specializări. Pe de altă parte, sumele și chiar numele celor care beneficiază ar fi la fel de binevenite, pentru a ne da seama dacă aceste cursuri făcute (culmea, doar în locuri cu un turism atractiv în România) sunt perfecționări în folosul cetățeanului sau doar prime ascunse pentru unii angajați ai primăriei. Și dacă sunt prime ascunse, să vedem cine e așa de performant să merite așa ceva, iar apoi, la anul, să urmărim dacă tot aceiași angajați vor pune burta pe carte sau vin alții la rând.
„Există persoane care răspund de modul în care se aplică Legea 544. Dacă vi se pare că nu aplică legea, acţionaţi-i în instanţă. Ce pot să vă spun altceva? (…) Ce vreţi să fac eu? Nu pot să-i oblig, fiecare este funcţionar public şi răspunde. Nu pot să dau dispoziţii cuiva să aplice legea aşa cum mi se pare mie că trebuie să se aplice, el o aplică aşa cum consideră de cuviinţă, este funcţionar public autonom şi răspunde de modul în care înţelege să aplice legea”, a declarat primarul. Nu zău! Poate răspunde la fel și Ionuț Popa, antrenorul lui ACS Poli, când îl întreabă angajatorul Nicolae Robu despre ce nu merge bine la echipă? Vi s-ar părea normal, dl primar, ca Ionuț Popa să vă zică că el nu răspunde de cum joacă Seroni sau Bărbuț, că lipsa de chef de joc a lui Henrique e treaba lui? Să răspundă brazilianul pentru faptele sale, iar antrenorul n-o să-i spună niciodată cum să joace, cum să aplice regulile jocului, că fiecare e „fotbalist autonom” și răspunde de modul cum înțelege să-și bată joc de spectatori?
Așa o fi. La urma urmelor, ați văzut să ia antrenorul cartonaș galben sau roșu? Mai rar și numai pentru scandal pe bancă. Altfel, antrenorul e trimis la plimbare de angajator, cum a mai făcut Nicolae Robu și cu alți tehnicieni ai ACS Poli care nu au dat randament. Pentru funcționarul public, angajatorul e primăria condusă de Nicolae Robu, iar pentru Nicolae Robu angajatorul e contribuabilul, în interesul căruia presa cere informații în baza Legii 544.
Comentarii prin facebook