Arde-i pe corupti! Si Elena Udrea, in fine, a fost arsa

Sentința, chiar dacă nu e definitivă, primită de Elena Udrea în dosarul Gala Bute reprezintă una dintre cele mai mari victorii ale Justiției și, mă încumet să spun, chiar a statului de drept din România. O victorie comparabilă cu sentințele în cazurile lui Adrian Năstase și Dan Voiculescu. Condamnarea cu pușcăria a Elenei Udrea are însă și o mare valoare de simbol. Și încă din cel puțin două motive.
În primul rând, ea vine într-un context cu mult mai dificil pentru Justiție decât în cazul celorlalte două condamnări amintite. Respectiv într-o perioadă în care DNA și Parchetul General se află sub un adevărat asediu din partea clasei politice (sau cel puțin a unei mari părți din ea), dar și a unui important segment din mass-media. Că e vorba de media controlată de pușcăriași sau pușcăriabili nici nu mai contează, ideea este că cel puțin DNA trece prin momente extrem de grele. Cazul Udrea a fost transformat în ultima perioadă într-un adevărat examen de credibilitate pentru DNA. S-a vorbit chiar că o eventuală achitare va conduce la demiterea Codruței Kovesi.
Astfel că acest proces n-a mai fost unul obișnuit, a fost o piatră de încercare pentru DNA, un examen capital. Tocmai de aceea, în perioada dinaintea sentinței s-a discutat foarte mult pe acest caz, s-au făcut pariuri. Indivizi care altădată o înjurau pe Udrea, acum au devenit marii ei apărători. Și asta fiindcă aveau un țel comun: decapitarea DNA și stoparea luptei anti-corupție. Nu mai vorbesc aici de Traian Băsescu, ale cărui atacuri din ultimele zile au atins patologicul, cum a fost acela că ambasadorul SUA, Hans Klemm și Kovesi ar face parte dintr-un grup infracțional organizat care urmărește să-i facă rău neprihănitei sale blondei. La acestea mai trebuie amintite și presiunile puse pe judecători în ultimul timp, tot mai mulți dintre ei cedând și dând sentințe de achitare în cazuri de abuz în serviciu pe baza unei decizii încâlcite a CCR. În fine, în pofida tuturor presiunilor mafiot-politice, Elena Udrea a fost condamnată la pușcărie, aducând o mare victorie pentru DNA. O imensă gură de oxigen pentru cei care mai cred că România nu trebuie să ajungă o colonie condusă de o gașcă de mafioți cu funcții politice.
În al doilea rând, condamnarea blondei supreme simbolizează falimentul moral al regimului Băsescu. Fiindcă așa cum Adrian Năstase întruchipa sistemul mafior al regimului Năstase, Elena Udrea era chintesența epocii Băsescu. Același Băsescu care în campania pentru Primăria Capitalei din 2004 venea cu sloganul „Arde-i pe corupți!”, iar la prezidențialele din același an îi trimitea la „țepe în Piața Victoriei”. În fine, după ani și ani, cea care simboliza regimul său a ajuns în „țeapa din Victoriei”. Poate una din aur încrustată cu diamante, dar tot țeapă se cheamă. Nu mai insist acum, dar se știe că, deși a făcut unele lucruri bune pentru Justiție, Traian Băsescu și-a format propria camarilă mafiotă, unii membri ai ei fiind preluați chiar de la Năstase.
Cum ar fi celebra tripletă Bittner-Petrache-Cocoș sau Gabriel Oprea. O camarilă care s-a plasat deasupra legii, atâta timp cât Băsescu s-a lăfăit la Palatul Cotroceni. Iar deasupra tuturor a fost chiar condamnata de marți, cea care mai avea puțin și era încoronată regina României. Fiindcă nicio ticăloșie nu se întâmpla în această țară fără avizul Elenei Udrea. De la tunuri imobiliare, ANRP, ALRO Slatina, energie, fabrici și uzine, totul mirosea a aroganța, Louis Vuitton-urile și nesimțirea cucoanei din Pleșcoi. Mulți o plâng acum pe Elena Udrea. Dar dacă nici ea n-a fost putred de coruptă, atunci poți să spui cu mâna pe inimă că în România n-a fost niciodată, dar niciodată corupție. Nici măcar în perioada fanariotă.