„Dragnea nu are nicio calitate în partid ca să ceară organizarea unui congres sau să nu fie de acord cu interimatul doamnei Plumb”, glăsuia Ilie Sârbu, cu exact o săptămână înainte ca Liviu Dragnea să primească o „calitate”, cea de președinte interimar al PSD. Dar la ora declarației, partidul încă era în proprietatea troicii Ponta – Ghiță – Sârbu, care-și dorea continuitate prin plasarea în fruntea PSD a „butoanei” Rovana Plumb. Iar Sârbu era trimis la bătaie împotriva lui Dragnea. N-a fost să fie, iar gașca celor trei a fost înfrântă. Modelul bizantin de acaparare a întregii puterii în mâinile unui singur clan a stârnit un val de rezistență în PSD, ceea ce a dus la prăbușirea troicii. Indiscutabil, această înfrângere înseamnă și începutul declinului pentru „Tata Socru”, unul dintre cei mai mari „combinatori” ai politicii dâmbovițene din ultimul deceniu și jumătate.
Cu o carieră începută la alegerile locale din 2000, când ajungea președinte al CJ Timiș, după cele mai lungi și surprinzătoare negocieri politice, Ilie Sârbu avea să ardă repede etapele ascensiunii politice. La numai o jumătate de an, el primea scaunul de ministru al Agriculturii în guvernul condus de Adrian Năstase, iar în câțiva ani era unul din liderii importanți ai PSD. Pentru multă lume, ascensiunea sa era strict legată de meandrele Securității, dar și ale serviciilor care au moștenit baza de date și cadre a fostei poliții politice a lui Ceaușescu. E de notorietae că Liviu Turcu, ultimul mare „defector” al fostei Securități, l-a trecut pe Sârbu printre colaboratorii apropiați ai fostei Securități. Nu se va ști însă niciodată în ce a constat legătura sa cu Securitatea, dosarul lui Sârbu, ca și al altor lideri BOR, fiind distrus în 1989, potrivit lui Mircea Dinescu, fost membru CNSAS. Cum în politică se lucrează mai mult pe bază de percepții, trebuie spus că percepția generală în lumea politică este că Ilie Sârbu a fost cel puțin informator al Securității, dacă nu ofițer acoperit. De altfel, după anul 2000, nu de puține ori, s-a vorbit că fostul popă va prelua ba șefia SRI, dar mai ales a SIE.
Cert este că ascensiunea lui Sârbu a continuat nestingherit. Când a fost cazul, rece și fără resentimente, i-a trădat succesiv pe pe Ion Iliescu, Adrian Năstase sau Mircea Geoană. Așa cum s-a lepădat repede de unii oameni pe care i-a promovat, i-a folosit și care au ajuns acum în pușcării. Cel mai cunoscut exemplu: Corneliu Popa. A fost omul de legătură al PSD cu Traian Băsescu, alt politician suspicionat de legături cu fosta Securitate. Dar marea sa împlinire politică s-a petrecut în perioada în care ginerele său, Victor Ponta, a ajuns în fruntea PSD și apoi a guvernului. La un moment dat era viitorul „Tată-socru” al președintelui României, lucru care nu s-a mai întâmplat pentru binele întregii țări.
Despre relația cu Timișul, județ despre care a tot spus că-l iubește și în care este iubit, multe lucruri n-ar fi de spus. Poate faptul că în alegeri uninominale n-a câștigat niciodată, decât atunci când a candidat pentru USL. Adică la scrutinul din 2012, când, dacă puneai o mătură să candideze pentru USL, câtiga aproape sigur. Alte realizări pentru Timiș: i-a ajutat pe frații Cristescu să prospere; și-a pus tot felul de lingăi în funcții; i-a sabotat atât pe primarul Nicolae Robu, cât și pe șeful CJT, Titu Bojin; l-a numit la Romsilva pe vechiul amic Adam Crăciunescu, trimis acum în judecată pentru corupție într-un dosar în care apare și Sârbu. Probabil, dacă Sârbu nu avea nicio legătură cu Timișul, Timișoara avea acum centură.
În plus, a mutat centrul de putere al PSD Timiș de la sediul organizației la Hotel Timișoara, acolo unde aveau loc adevărate pelerinaje la fiecare vizită a sa, politicieni, primari, oameni de afaceri și ziariști venind să-i pupe inelul și să-i ridice osanale. Și când toată lumea îți spune că ești Dumnezeu, începi să crezi și tu că ești Dumnezu, nu un fost popă răspopit. Din cauza acestui transfer de putere, a ajuns viceprimar al Timișoarei straniul ipochimen Traian Stoia în locul medicului Bîrsășteanu. Dar de acum toate acestea vor fi de domeniul trecutului, sfârșitul politic al lui Sârbu fiind aproape. Nu vorbesc acum și de dosarul retrocedărilor de la Brașov în care este urmărit penal. Și odată cu căderea lui Sârbu poate fi ștearsă și credința populară că Securitatea nu moare niciodată. Repet, nu susțin că Sârbu ar avea vreo legătură cu Securitatea, ci doar că aceasta este o percepție unanimă.
P.S. Cică într-o ultimă misiune disperată, Sârbu a fost trimis în concediu în vecinătatea lui Klaus Iohannis la Neptun. Nu cred însă că, așa cum în cazul lui Băsescu, la un whisky sau un șpriț, i-a căzut cu tronc Marinarului, se va întâmpla la fel și cu Neamțul.
Comentarii prin facebook