Cel mai important lucru în relația medic-pacient este încrederea. Pacientul trebuie să aibă încredere în medicul lui, în asistentă, sterilizare, materiale etc., dar cel mai important este să aibă încredere că este tratat corect din punct de vedere medical.
Orice vizită la medic trebuie să înceapă cu o consultație și anamneza pacientului. Din examinarea pacientului și din anamneză aflăm, de multe ori, că pacientul suferă de anumite boli care pot avea ca și contraindicație tratamentul stomatologic. De aceea, este bine ca fiecare pacient să aducă o scrisoare medicală de la medicul curant, cu recomandările specifice afecțiunii respective, înaintea oricărui tratament stomatologic.
Ce se întâmplă când este o urgență?
Mai ales în cazul manoperelor sângerande (extracția), unele manopere pot părea simple la un pacient sănătos, dar la un pacient cu afecțiuni cardio-vasculare, diabet, astm etc?
Cine răspunde în cazul în care se întâmplă ceva?
De multe ori, pacientul spune: „Domnu’/ doamna dr., vă rog să îmi faceți, eu răspund!”, ba chiar mai mult, semnează în fișă pentru asta. O fi așa, pacientul este răspunzator? În niciun caz!
Medicul este răspunzător în totalitate pentru manoperele efectuate și dacă medicului i se pare ceva suspect, acesta trebuie să îndrume pacientul către un medic de medicină generală care să identifice problemele generale de sănătate.
O foarte mare parte a populației României suferă de anumite boli cardio-vasculare, necesitând medicație specifică, care trebuie urmată întocmai și trebuie întreruptă când se efectuează manopere sângerande. Puțini dintre acești pacienți merg însă la cardiolog înainte să se prezinte la medicul dentist. De cele mai multe ori, ei își întrerup singuri medicația, lucru care poate avea consecințe fatale. Fiecare medic este specialist într-un anumit domeniu și răspunde pentru manoperele pe care le efectuează pacientului sau medicamentele pe care i le prescrie.
La fel se întâmplă cu pacienții care suferă de diabet sau alte afecțiuni sistemice care pot încetini vindecarea organismului. Fiecare pacient este diferit și de aceea trebuie să îi spună medicului dentist toate medicamentele pe care le ia. Nu medicul dentist ntrerupe medicamentele de inimă, diabet etc.
Pe de altă parte, există unele situații când starea generală a pacientului nu indică că acesta ar fi suferind de o boală sistemică, dar acesta știe și nu declară. Pacientul este obligat să declare orice suferință, semnează în fișă și, cel mai important, răspunde pentru asta!
Desigur, ar fi ideal ca acești pacienți să înțeleagă că dacă nu acceptăm să le efectuam manoperele cerute – pentru că acestea le-ar afecta sănătatea sau sunt incorecte din punct de vedere medical – nu înseamnă că îi refuzăm, ci înseamnă că refuzăm să facem un lucru greșit, cel mai important lucru fiind sănătatea pacientului.
Comentarii prin facebook