Neamtul e socat! Romanii au descoperit masina de furat timpul

Adevăraţii „băieţi deştepţi”, de fapt nişte şmecheri, cumpără energie electrică ieftină de la statul condus de PDL. Bine, acum o cumpără de la PDL, că înainte o cumpărau de la PSD, de la PNL şi de la cine o mai fi fost la rând. Alţii, ca Virgil Popescu, lider sindical din învăţământ, Ştefan Gogoşanu, şef regional „Cartel Alfa”, primesc energie electrică gratis, nu ieftin, ci gratis, de la PDL Timiş, pentru a avea protestatarii tot confortul şi staţie de amplificare de la care să înjure guvernul partidului care îi dă curent. La fel făcea şi Mircea Dinescu la Cetate, pe Dunăre, când dădea curent la mitingul lui Băse, pentru ca apoi preşedintele să-l scoată de pe scenă cu picioare-n fund. De fapt, e vorba de un cerc al vinovăţiilor. Dacă PDL nu s-ar simţi oarecum vinovat de faptul că profesorii au ajuns să se plângă de salarii şi de nivelul de trai scăzut, poate că ar fi făcut ceea ce e normal, adică să-i trimită pe sindicalişti până la cişmea să aducă o găleată de curent electric sau să le recomande protestatarilor să urle în pungă până adună fiecare de vreo 15-20 de decibeli. Dar cum partidul trebuie să pară galant când se simte vinovat de soarta oamenilor, la fel şi guvernul partidului. Chiar şi nedreptăţiţi de scamatoriile cu salarizarea, profesorii aflaţi ieri în stradă, alţi bugetari scandalizaţi cu ocazia altor mitinguri, ar trebui să fie plătiţi pentru acele ore „prestate” în stradă nu de către stat, pontaţi la locurile de muncă unde nu erau în acel interval orar, ci ar trebui compensaţi din bugetul sindicatelor şi federaţiilor sindicale de ramură, rămurică sau ce-o mai avea Frăţia, Alfa, BNS şi CSDR pe acolo. Exact cum se petrece treaba prin ţările civilizate, unde angajatorul e pragmatic şi rece la suflet ca o bere la dozator când vine vorba de pontarea salariaţilor pentru nemuncă. Dar de unde bani pe rămurica sindicală? Şi-atunci omeneşte e tu, ca stat, să închizi ochii şi să te faci că nu auzi, nu vezi, iar sindicatele să se facă că protestează, au şi ei o activitate, toată lumea trăieşte o senzaţie de bine relativ, salariaţii că sunt aprig reprezentaţi, statul că are răgaz de reformă şi nu primeşte cărămizi în cap ca-n Grecia, iar liderii că au targetul îndeplinit pe minisezon de proteste. Numai la noi e plătită munca de mântuială, „pileala” în timpul serviciului, lipsa interesului din motive salariale, de parcă te ţine cineva cu forţa pe salariul ăla, şi chiar orele de miting în care „omul muncii” primeşte bani să-şi înjure cu foc angajatorul, bun, prost, cum o fi el. În timp ce ecourile deja tradiţionalului „Ieşi afară, javră ordinară” încă se mai auzeau peste centrul oraşului, sediul PDL Timiş şi Parcul Botanic, în presa de nişă încă vibra declaraţia omului de afaceri româno-german Gunther Wotsch, presedinte al Grupului GWE, ce dezvoltă o afacere la Cluj. Gunther ăsta tocmai zicea ce bănuim cu toţii de atâta vreme, dar ne era frică să o zicem, că „românii fură 10 milioane de ore de muncă în fiecare zi” şi că dacă ar munci, „ar fi cei mai bogaţi din Europa”. Chiar cei mai bogaţi şi harnici din Europa nu cred că ar putea fi românii decât după dispariţia nemţilor şi a altor (multe) popoare din Europa, dar ce zicea Gunther? Că se fură 10 milioane de ore pe zi, la cinci milioane de oameni ai muncii, o medie de două ore pe zi, ridicată vârtos de ăia de muncesc de le sar capacele la multinaţionale. Mai pune, mai pune vreo 2-3 ore, nea Gunthere.