Societatea „Timişoara” a obosit să mai acorde tradiţionalele ei premii. Anul ăsta le-a dat pe ultimele. 20 de ani de „Secera şi Ciocanul”, cel mai aşteptat premiu acordat limbilor de lemn şi capetelor pătrate care ne-au dominat ţara atâta vreme, s-au dovedit suficienţi pentru o lume care a abandonat cam demult lupta de baricadă. Societatea „Timişoara” şi-a făcut treaba cum a crezut ea mai bine, cu un neascuns partizanat politic pentru Dreapta din România. Ţărăniştii obişnuiau un adevărat pelerinaj la sediul de la Bastion al asociaţiei, îmbinând simpatiile monarhiste cu cele ciuhandiste, experienţele antifeseniste cu cele antisecuriste, pentru ca, spre final, primirea în spaţiu a europarlametarului Monica Macovei, laureată şi ea cu premiul „Speranţa”, pentru insistenţa cu care a promovat proiectul Legii lustraţiei, dar şi pentru alte demersuri în domeniul integrităţii, să devină o culpă prea mare pentru un ONG ajuns peste ani atât de mic. Într-o ţară în care parlamentarii exultă în plen de bucurie când o lichea dintre ei scapă prin vot de urmărirea penală, e aproape normal ca găzduirea Monicăi Macovei să-ţi atragă pedepse chiar mai crunte decât o evacuare.
Ultima apariţie în stradă a capilor Societăţii „Timişoara” s-a produs cu ocazia mitingului de respingere a fraternizării lui Gheorghe Ciuhandu cu Crin Antonescu şi Mircea Geoană în „Parteneriatul pentru Timişoara”. Dacă Geoană şi-a ratat destinul după o noapte de „preşedinţie”, parteneriatul continuă să facă efecte în majorităţile din consiliul local şi consiliul judeţean. Iar unul dintre efecte este, probabil, şi reticenţa PNŢCD de a vota pentru acordarea unui spaţiu gratuit Societăţii „Timişoara” acolo unde a activat atâţia ani. Poate că, tehnic vorbind, au şi consilierii judeţeni argumentele lor, nu ştiu dacă mai poţi cere ceva gratuit în ziua de azi, când în vogă sunt, pe bani mulţi, centrele de pregătire pentru tineret. Cum să nu, se poate discuta despre adaptarea Societăţii „Timişoara” la regulile competiţiei, pe bază de proiecte, dar din punct de vedere politic, o eventuală participare a aleşilor PNŢCD la un vot negativ în plenul CJ Timiş ar echivala cu o lipsă de recunoştinţă politică, o reacţie infantilă ce-ar confirma, chiar şi fără sentinţele pro-Pavelescu în instanţe, că ţărănişti veritabili nu mai există nici măcar la Timişoara. Cât despre unii liberali, numai de bine.
Comentarii prin facebook