Ciuhandu, ca Basescu: rupt de realitate

În general, democrația presupune și schimbarea periodic a celor care exercită puterea. În unele cazuri, alternanța este legiferată (vezi cazul președinților în mai multe state), iar în altele a rămas la aprecierea alegătorilor. Permanetizarea la putere duce, în cele mai multe cazuri, la corupție, autoritarism, aroganță, dar și alienare sau chiar plictis și nepăsare. După 16 ani în fruntea Primăriei Timișoara, Gheorghe Ciuhandu are multe dintre simptomele unui „permanentizat” la putere, alternând nepăsarea cu excesele autoritariste și chiar aroganța. Lui Băsescu i-au ajuns doar șapte ani pentru a ajunge în aceeași situație.
De exemplu, abia la trei zile după ce nămeții au ocupat pur și simplu Timișoara, Ciuhandu a aflat că sunt probleme cu zăpada, convocând un comandament de urgență. Ce-a făcut în aceste trei zile, cine știe! Cum nu se știe nici cum a aflat că afară ninge puternic. I-a spus „vicele Orza”, a văzut la televizor, a auzit la radio? Ulterior s-a rățoit la toată lumea care vedea altceva, afirmând că deszăpezirea în Timișoara s-a făcut la mare artă. La fel cum Băsescu îi înjura pe toți cei care nu vedeau ce performanți sunt Emil Boc și Elena Udrea. Cine n-a văzut ce perfect a decurs deszăpezirea în mod cert este un dușman al Timișoarei, poate chiar plătit de arădeni. Adică mai toți locuitorii orașului. Mă rog, cu excepția celor care au legături directe și mănoase cu primăria. Totuși, Ciuhandu admite, cu un sfert de gură, că nu totul este perfect, dar există o motivație pentru acest lucru. Una halucinată: „Dotarea parcului tehnic în România nu este la nivel american”. Nu vorbim aici că firmele care au câștigat licitația pentru deszăpezire aveau obligația să-și achiziționeze utilaje.
Interesant este, în schimb, reflexul de prim-secretar al primarului care a mai chemat la deszăpezire încă 11 firme. Fără licitație, fără nimic. Mai mult, dl Ciuhandu a declarat că nu știe dacă și cu cât vor fi plătite aceste firme. Primăria lui Ciuhandu a devenit, se pare, o instituție de drept privat, condusă de o gașcă de oameni îmbătrânită în rele. Nu vorbim aici că au fost chemate firme bine înșurubate la bugetul primăriei. Printre acestea, una care are ca obiect de activitate deratizarea, iar alta, gestionarea câinilor comunitari. Nu mai spunem de nelipsita Drufec, care culege în jur de 60% din bugetul municipalității destinat spațiilor verzi, un buget care se ridică la peste 25 de milioane de lei în 2012. Oricum, să pui la muncă niște firme private fără un contract și fără să se știe pe ce bani înseamnă că între primărie și acele firme există o altfel de relație. Cu dus și întors probabil. În paranteză fie spus, la inundații, și Băsescu chema la ordine firmele de asfaltatori dedulcite la contracte cu statul. De acolo s-o fi inspirat și dl Ciuhandu. Și degeaba au venit și firmele de câini, și cele de șobolani, că nămeții tot ocupă Timișoara. Oricum, dl Ciuhandu a ratat cu brio șansa de-a demonstra că e cât de cât gospodar. Nu aducem în discuție modul în care s-a construit bugetul, simulacrul de consultare publică sau faptul că proiectul a ajuns la consilieri cu doar câteva zile înainte de vot. Precum Traian Băsescu care știe cel mai bine de ce are nevoie România, și dl. Ciuhandu știe cel mai bine de ce are nevoie Timișoara. De aceea, consiliul local pare a fi o instituție superfluă. Ca Parlamentul pentru Băsescu. Și ca să termin într-un registru mai vesel, pe Ciuhandu și Băsescu îi leagă și prietenia sinceră cu Elena Udrea, cel mai iubit ministru din Primăria Timișoara.