A plecat din Timișoara acum mai bine de jumătate de secol și e sigur că nu va reveni niciodată definitiv aici. Regizorul Robert Dornhelm și-a recreat în America, locul care i-a devenit acasă, o Românie în miniatură și crede că asta îi este de ajuns. La Timișoara nu a reușit nici măcar să-și recupereze casa părintească, vândută apartament cu apartament.
Regizorul Robert Dornhelm a primit, acum câteva zile, titlul de cetățean de onoare al Timișoarei, orașul în care s-a născut pe 17 decembrie 1947. Cu acea ocazie a fost proiectat în premieră filmul său, „Recviem pentru Dominic”, realizat chiar în timpul Revoluției din 1989. Dornhelm vorbește încă bine românește, deși a părăsit țara natală acum 54 de ani. A locuit o vreme în Austria, dar, de patru decenii, casa lui este în America. Orice întoarcere în Timișoara deschide o rană care, probabil, nu se închide niciodată. „Acum 20-30 de ani am crezut că o să revin aici, în Timişoara. Cineva spunea că atunci când îmbătrâneşti te întorci să mori unde te-ai născut. Nu vreau să mor în America, dar nu cred că am să vin aici să mor. Sunt necăjit despre istoria casei părintești. E cea mai frumoasă casă din Timişoara, Palace. A fost luată de comunişti şi vândută apoi de capitaliştii-comunişti. Ni s-a furat de două ori. Noi avem toate hârtiile care dovedesc că este casa noastră. S-au vândut însă apartamentele, deși mi s-a promis că asta nu se va întâmpla”, spune regizorul.
Robert Dornhelm se luminează însă la față când își amintește de vremurile copilăriei. Aici a apărut și sâmburele care i-a deschis apoi drumul spre cinematografia mondială. „Sunt sigur că în Timişoara s-a născut ideea de a deveni cineast și dragostea mea pentru film. La Capitol am văzut primul film din viaţa mea. Mama mea lucra la spital, acolo am învăţat să developez filme, la razele X. Ideea de film s-a născut aici, unde am avut o copilărie foarte frumoasă, plină de imagini, multe culori şi multe lucruri care în America sunt sterile”, povestește Dornhelm. Totuși, regizorul e categoric: nu se vede trăind în Timișoara. „Nu am să mă întorc să locuiesc aici. M-am gîndit însă de mai multe ori să-mi iau o casă mică în Banat. Aș vrea să prind peşte, să fac mâncare tradiţională… Eu visez la mâncarea din copilărie, la mirosurile de atunci, nu pot şterge aceste lucruri din memorie. Încerc să refac în California acest mediu, cresc legume, vinete, castraveţi, fac mămăligă cu brânză. Chiar şi copacii îi fac cu var, până la jumătate, cum se fac în Banat. Am trăit însă 40 de ani în America. Acolo mi-am făcut o viaţă nouă şi mă simt altfel”, a conchis regizorul.
Comentarii prin facebook