Foarte probabil, acest Crăciun a fost pentru Victor Ponta unul dintre cele mai triste din viață, el nereușind încă să treacă peste coșmarul zilei de 16 noiembrie. O tristețe care se desprinde extrem de clar, inclusiv din mesajul pe care l-a postat pe Facebook de Crăciun. „A fost un an lung, a fost un an greu, a fost un an cu lucruri bune, a fost un an și cu lucruri greșite și pentru mine un an în care pot să învăț mai mult din înfrângeri decât din victoriile pe care le-am avut”, a anunțat spășit Ponta. Nu știu cât e ipocrizie și cât e onestitate în noul comportament al lui Ponta. Fiindcă, trebuie să recunoaștem, el pare un cu totul și cu totul alt om după alegerile pierdute. Adică au dispărut aroganțele nesfârșite, miștourile proaste, caterinca de cartier.
Noul Ponta pare mai uman, mai aplecat asupra lucrurilor din jur. Chiar și dacă joacă teatru. Credeți că i-a fost ușor, de exemplu, să-și asume plagiatul lucrării de doctorat? Credeți că i-a fost lejer să se ia cu baronii la trântă, să renunțe la Șova și la Ghiță, doi dintre cei mai apropiați oameni ai săi? Evident că nu. Și la fel de evident e faptul că, în cazul în care ar fi câștigat, devenea infinit mai arogant, mai miștocar și mai pus pe bășcălie, iar un Ghiță sau Șova erau puși acum în capul meselor cu bucate. Se spune că înțelepții învață din greșelile altora. Ponta nu poate fi bănuit de o mare înțelepciune atâta timp cât avea de învățat din greșelile altora. Mă refer, în primul rând, la mentorul său Adrian Năstase, care a pierdut tot pe motiv de aroganță nelimitată. Ponta spune că a învățat din propriile greșeli, dar asta numai după ce – vorba românului – s-a lovit cu capul de pragul de sus.
Aparent, noul Ponta e nu doar modest, ci chiar umil, poate indecent de umil. Probabil dacă președintele Klaus Iohannis i-ar cere să facă zece flotări, s-ar executa imediat și ar face 12. Pe de altă parte, nu de puține ori, Ponta pare groggy, fără să înțeleagă ce se întâmplă cu el. Din comportamentul său nu se înțelege nici măcar ce-și dorește în viitorul apropiat. Vrea să rămână la conducerea PSD? Vrea să rămână premier? Le vrea pe ambele? (Într-un gest de mare umilință a declarat că, dacă Iohannis i-o cere, își dă demisia din fruntea guvernului.) La partid pare să fi demarat un proces de reformare a PSD, implicit un război cu baronii. Inițial părea o făcătură, dar acum pare a fi totuși pe bune. E adevărat, ca să nu fie un război plenar, baronii au fost împărțiți în „buni” și „răi”, doar ultimii intrând în colimator. Chiar și așa, victoria lui Ponta în partid nu este o certitudine.
Administrativ, guvernează ca și cum ar avea sabia lui Damocles deasupra capului. Și într-o oarecare măsură, o are. Guvernul său de strânsură e leit celui condus în 2012 de Mihai Răzvan Ungureanu. Adică un guvern despre care toată lumea știe că va pica, singura necunoscută fiind data. Ca atare, Ponta nu se simte deloc bine nici la partid, nici la Palatul Victoria. La fel de adevărat este faptul că toate acestea și le-a făcut cu mâna lui. El spune că s-a prins de propriile greșeli, știind cum să le remedieze. S-ar putea să fie însă prea târziu. Și mai este un aspect care-l trage în jos atât pe premier, cât și pe liderul de partid Victor Ponta: „replicile” sale cu care a împânzit PSD-ul de-a lungul și latul întregii țări. Astfel, după chipul și asemănarea sa, au „puit” în țară zeci, dacă nu sute de copii fidele sau de proastă calitate ale lui Ponta Adică, indivizi obraznici și aroganți, care cred că li se permite orice. Atenție!, nu e vorba de vechea generație de politicieni, ci de tineri, adică de „speranța” PSD și a României. În îngâmfarea și prostia lor, unii dintre ei nici n-au aflat ce s-a întâmplat pe 16 noiembrie, pentru ce au votat românii, dar, și mai important, împotriva a ce. Astfel că au același comportament. Ei bine, cu acești trepăduși, Ponta chiar nu are nicio șansă să mai facă ceva din PSD. Chiar dacă ar vrea să-l reformeze pe bune.
Comentarii prin facebook