Profesor, decan al Facultății de Management în Producție și Transporturi de la Universitatea Politehnica din Timișoara, consultant în business cu peste 20 de ani de experiență, director general al firmei Expert Consulting și membru de vază al Clubului Rotary. Aceasta este doar o parte din cartea de vizită a lui Marian Mocan.
Sunteți profesor universitar, decan de facultate, consultant în afaceri, lider Rotary. De ce v-ați simțit mai atras de aceste activități?
În învățământ am ajuns pentru că mi-a plăcut de la început. Am terminat facultatea în perioada ceaușistă, în 1984, am luat repartiție dublă, așa cum se făcea atunci, producție cu cercetare. Am dat concurs și am intrat în învățământul superior. Partea de business a debutat în 1993. În colaborare, Washington State University, UPT și CCIAT au creat Centrul de Consultanță Român-American pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Private. Am făcut parte din echipa care a deschis acest centru, am făcut cursuri de pregătire cu americanii, am făcut practică atât în România, cât și în Statele Unite și am ajuns să fiu primul Master Business Counsellor din România, certificat de Washington State University. Asta, în paralel cu activitatea didactică. Ulterior m-am dezvoltat ca profesor în cadrul Universității Politehnica Timișoara. S-a făcut Facultatea de Management în Producție și Transporturi. Totul a însemnat foarte multă muncă, dar și foarte multă pasiune. S-au îmbinat unele cu altele. În același timp a apărut și Rotary. Unii știu, alții nu… este o asociație care se ocupă de a sprijini comunitatea locală în diferite moduri, de la cele sociale la cele educaționale.
Nu vă e greu să le faceți pe toate?
E foarte greu, dar dacă îți place le poți face pe toate. Sunt completare una la alta. Spre exemplu, toate studiile de caz le prezint studenților. Fără nume concrete de business, ci doar a studii de caz. Le prezint ce s-a întâmplat în Timișoara sau în Arad sau la București. Nu este simplu! Și mai este și Rotary pe care-l consider ca partea mea de a ieși din cotidian, de-a merge spre grupul de prieteni, de-a mă întâlni cu prietenii, de a face proiecte sociale, de a-i ajuta pe cei care au nevoie.
Sunteți consultant pe proiecte europene. Există o mare birocrație în acest domeniu?
E foarte complicat! Câteodată, glumind, spun că e foarte bine că e complicat, pentru că altfel fiecare și-ar face proiectul lui și noi nu am mai avea activitate. Nu e bine nici să fie foarte complicat și să nu existe reguli concrete, pentru că atunci apar probleme. Pentru a lua bani de la UE trebuie să fie niște reguli, trebuie îndeplinite niște standarde și trebuie respectate niște criterii. Din punct de vedere instituțional, în România, la început a fost mai greu. Din 2007 până în 2009 nu s-a întâmplat mare lucru. Lumea nu era pregătită, guvernanții nici atât și poate nici dorința nu a fost așa de mare. Apoi au început să se miște lucrurile. Fondurile europene nu prea pot fi însușite nelegal. Dacă vrei să faci mișmașuri nu poți. Am o părere foarte bună despre Eugen Teodorovici (n.r.- ministrul fondurilor europene) și de când a venit el treaba se mișcă foarte bine. Înaintea lui au fost băieți care ascultau, dar nu înțelegeau.
Foarte multă lume se plânge că aceste fonduri sunt greu de accesat din cauza hățișului legislativ. Ce recomandați?
E foarte important ca persoanele interesate să aibă în minte ceva concret. De multe ori vin și spun „Am auzit că se dau bani, vreau și eu!”. Dar ce vrei să faci? „Nu știu, dar vreau și eu bani.” Trebuie să ai ceva clar în cap, să ai o piață pentru ceea ce vrei să faci, dacă nu ai o piață nu prea ai cum să reușești. De asemenea, trebuie să ai în minte un buget foarte clar, trebuie să estimezi care sunt cheltuielile pentru proiectul respectiv, cât acoperă partea de la UE și cât acoperi tu. Fără o firmă de consultanță e foarte greu să accesezi aceste fonduri. Poate la chestii de persoane fizice, fonduri mai reduse, până în 5.000 de euro. se mai poate, dar dacă e un proiect mai mare, fără asistență din partea unui consultant e foarte greu.
Ar trebui modificată legislația în România în acest domeniu?
În anumite zone, da. Mai ales la partea de achiziții, în sensul în care e bine ca pentru anumite sume să nu mai faci licitații stufoase. Este un criteriu extrem de periculos. Pentru a câștiga proiecte, firmele fac oferte care nu pot fi susținute în timp și toată lumea are de pierdut. Ar trebui să câștige cel care este mai performant, nu cel care este mai ieftin. Nu trebuie să fie cel mai ieftin, pentru că acești bani vin transparent. Totul este la vedere! De ce să-l faci cu 20 de lei când poți să-l faci cu 80 de lei? Se vede, spre exemplu, în construcții, unde s-a ajuns la 40 – 50% din valoarea inițială a proiectului și nu s-a finalizat pentru că s-a blocat. Lumea trebuie să înțeleagă că trebuie să fie mult mai disciplinată.
Puteți descrie un proiect de care vă simțiți legat?
Am lucrat și cu autorități publice, dar și cu privați, în special cu privați, peste 80%. Am scris proiectul pentru Cercetări cu Energii Regenerabile pentru Universitatea Politehnica. A fost un proiect de 17 milioane de euro și e un institut de cercetări de top de care suntem foarte mândri. Am făcut clădirile patru și cinci de la City Business Centre. Extinderea de la Arsenal Park tot cu asistența noastră a fost făcută. Am făcut fabrici de lapte, am făcut și pensiuni. Am adus în Timișoara peste 130 milioane de euro, ceea ce nu este puțin.
Ați fost guvernatorul Rotary România și Moldova, cea mai înaltă funcție a unui „rotarian” timișorean. Care au fost cele mai importante proiecte pe care le-ați derulat din această poziție?
Un proiect pe care l-am derulat pe perioada anului meu de guvernare a fost „Salvați inima unui copil”. Acesta presupunea identificarea de copii cu malformații cardiace grave, selectarea lor de către echipe de medici pregătiți pentru acest lucru și trimiterea lor pentru operații în Israel. Singurele costuri pe care le aveam erau transportul și cazarea acolo. Era un parteneriat cu un spital din Tel Aviv și cred că am trimis peste 30 de copii. Am făcut și etapa următoare, pentru a crea o secție specială la spitalul „Grigore Alexandrescu” din București, geamănă cu aceea din Tel Aviv. Am convins Ministerul Fondurilor Europene să creeze patru centre de excelență în acest domeniu în București, Iași, Cluj și Timișoara. Sunt proiecte de care suntem foarte mândri și am salvat de la moarte zeci de copii. Dintre copiii din Timiș, doar unul singur nu a putut să fie salvat, restul au acum o viață normală. Au fost și alte proiecte interesante, de exemplu „Săptămâna Inimilor”, un proiect prin care încercam să prevenim problemele cardiace prin mișcare. 25 de orașe din România și Moldova au creat niște trasee speciale pe care oamenii să se plimbe și să facă mișcare ca să prevină bolile cardiace.
La facultate sunteți un profesor dur cu studenții?
Mediu! Nu sunt foarte exigent, dar nici nu sunt genul care lasă orice să treacă. Încerc să fiu moderat și încerc să-i conștientizez de necesitatea de a învăța. Fără a învăța nu poți să te realizezi în viață. Acum trebuie să-și aleagă alte modele în viață. Cu zece ani în urmă, când îi întrebam de modele, îmi spuneau de Gigi Becali, acum nu mai spun. Chiar îi întreb! Acum, unul dintre modele este Simona Halep, mai ales pentru fete, este un model adevărat care într-adevăr face cinste țării noastre. Sunt un profesor destul de permisiv și cu mine se poate discuta. Răspund la toate telefoanele. Sunt foarte deschis cu studenții, dar nu tolerez furtul. Am exmatriculat studenți care au fost prinși copiind. Aici toleranța este zero. Știți cum se poate preveni copiatul? Cu examene față în față, întrebare-răspuns! Întrebi și studentul are trei minute la dispoziție să se gândească și să răspundă. Nu mai are cum să copieze. Am început deja să implementez acest model. Poți să ai nu știu ce cască în urechi, nu are cum să iasă. Aici vezi dacă învață sau nu.
Aveți timp pentru hobby-uri? Care ar fi acelea?
În timpul liber, câteodată, de la 7 la 9 dimineața joc tenis. Cu colegii de la Rotary facem diferite acțiuni. Îmi place să și călătoresc. Cât am fost guvernator am făcut 44.000 de km cu mașina. Am văzut România… cred că sunt cel mai bun ghid în momentul de față. Știu toate locurile bune și toate locurile rele. Sunt un tip sociabil, îmi place să particip la acțiuni, dar nu sunt angrenat politic. Politica îmi place doar la televizor.
În momentul de față, Timișoara este într-un amplu proces de modernizare. De ce credeți că are nevoie orașul?
Timișoara are nevoie de mai multă curățenie. Timișoara are nevoie de mai multă implicare și nu doar de la autorități, ci și de la oameni. Nu mai văd implicare așa cum vedeam mai demult. Omul așteaptă să vină altcineva să-i facă ordine în fața casei. Trebuie să înțelegem că un oraș nu poate fi curat decât dacă respecți curățenia. Mor când văd mașini, mai ales de fițe, din care se aruncă lucruri pe jos. E o chestie de civilizație. Noi chiar lucrăm la treaba asta cu studenții. Când vin în anul I, când ies din amfiteatru lasă în urmă grămezi de mizerie. După care învață, în două săptămâni, să lase curățenie. În Timișoara ar trebui mai mult respectată legislația, dacă este amendă să vină Poliția Locală să dea amendă, iar ceea ce face domnul primar cred că este corect și este bine. E bine că se iau fonduri europene, dar trebuie să existe un plan concret! Timișorenii trebuie și ei să înțeleagă că fac parte dintr-un oraș de cinci stele, că ne luptăm pentru Capitală Culturală Europeană și că trebuie să ne implicăm. Trebuie să respectăm regulile! Știm din istorie că o cetate era mai puternică decât zonele din jur pentru că avea reguli mult mai stricte.
Comentarii prin facebook