Sunteţi consilier local de puţin timp. Cum se vede sportul timişorean prin ochiul consilierului care face parte dintr-o comisie ce are în componenţa sa şi sportul local?
Depinde din ce perspectivă privim. La nivelul sportului de performanţă, Timişoara se poate lăuda cu echipe care au atins performanţe excelente la rugby, handbal sau baschet. Stăm bine şi la sporturile individuale, în care s-au remarcat câţiva sportivi la nivel naţional, european şi chiar mondial. Când vine vorba despre sportul de masă, nu avem motive prea multe să ne bucurăm.
Să înţelegem că timişorenii nu sunt prieteni cu mişcarea?
Nici vorbă! Timişorenii sunt mari amatori ai sportului, fie că este vorba despre participarea la evenimente sportive sau despre practicarea diferitelor sporturi la nivel amator. Problema este că Timişoara stă destul de prost la nivelul infrastructurii. Mă refer aici la amenajarea de terenuri de sport în cartierele Timişoarei. Acestea aproape că lipsesc cu desăvârşire. Doresc ca pe viitor, împreună cu domnul Florin Bîrsăşteanu, candidatul PSD la primăria Timişoarei, şi echipa pe care o vom avea în cadrul Consiliului Local în următorii patru ani de mandat să iniţiez mai multe proiecte locale care să vizeze amenajarea mai multor terenuri sportive în cartierele oraşului.
Tot mai puţini copii aleg să practice sportul. Ce măsuri pot fi luate pentru redresarea acestei probleme?
Împreună cu cluburile şi asociaţile sportive din Timişoara trebuie organizate cât mai multe acţiuni şi competiţii cu caracter amator. Sportul de masă este vital pentru o societate care se doreşte să fie sănătoasă. Orice familie trebuie să-şi pună o întrebare firească: ce facem cu copiii noştri? Este şi motivul pentru care baza trebuie pusă de la copii, aceştia trebuind încurajaţi să facă cât mai multă mişcare. În acest sens, am în vedere un proiect prin care să implicăm toate şcolile din Timişoara şi să organizăm diferite competiţii sportive în cadrul cărora să participe elevii timişoreni. În calcul ar trebui luate şi grădiniţele. De ce fac această afirmaţie? Pentru că sistemul finlandez educațional, unul dintre cele mai performante din lume, include educația fizică încă de la grădiniță.
Să trecem la fotbal, sportul cu cea mai mare priză la public.
Eu am jucat, cu mai mulţi ani în urmă, la Electrica Timişoara, una dintre echipele de tradiţie ale oraşului, unde am început fotbalul de la copii şi juniori. Este şi motivul pentru care vreau să mă opresc asupra aspectului legat de copiii şi juniorii de la cluburile din Timişoara. ACS Poli, echipă susţinută de Consiliul Local Timişoara şi Consiliul Judeţean Timiş, are o contraperformanţă greu de egalat. Mă refer aici la faptul că în cei patru ani de activitate nu a fost promovat niciun junior din centrul de copii şi juniori ai clubului, dar au fost preferaţi jucători străini care nu au adus niciun plus valoric. Este inadmisibil ca în patru ani să nu regăsim în prima echipă niciun junior din propria pepinieră. Nu ştiu cu ce sunt mai slabi Sebastian Mailat, Deian Sorescu, Harald Fridich sau Andrei Sântean, dacă e să dau doar câteva exemple, decât jucătorii transferaţi în această iarnă la ACS Poli. Nu m-ar mira să-i vedem şi pe aceştia pe la alte echipe, aşa cum este şi cazul lui Vlad Dragomir, puştiul care a ales să evolueze pentru titrata Arsenal Londra. Cu un management profesionist, ACS Poli ar fi putut încasa o sumă de bani mult mai mare.
Este ACS Poli un proiect ratat?
Primăria Timişoara şi Consiliul Judeţean Timiş, prin Nicolae Robu şi Titu Bojin, au pompat multe milioane de euro într-un proiect care se dovedeşte falimentar, mărturie stând lipsa de performanţă de la ACS Poli. Ţinând cont că emulaţia s-a produs în jurul celor de la ASU Politehnica, echipa din cel de-al treilea eşalon, se poate spune că proiectul ACS Poli este ratat. Ca şi orice alt sport, fotbalul profesionist, atunci când investeşti în el, trebuie să atragă publicul spectator. În momentul de faţă, ACS Poli este debusolată şi arată ca o echipă fără stăpân, fiind foarte probabil să retrogradeze din nou. Aberant este faptul că, începând cu anul 2012, au fost băgaţi în jur de 25 de milioane de lei, o sumă imensă în raport cu lipsa performanţei în cei patru ani. Această echipă a fost jucăria primarului Nicolae Robu, dar în ultima vreme văd că nu mai iese public să le spună timişorenilor nimic despre un proiect care a eşuat lamentabil, în ciuda unui buget extrem de generos. În acelaşi timp, de când este Nicolae Robu primar, mai multe centre de copii şi juniori cu tradiţie în fotbalul timişorean au fost lăsate de izbelişte. Dintre acestea mă opresc la Auto Timişoara şi la CFR Timişoara, două centre de copii şi juniori care ar fi arătat mult mai bine dacă administraţia Robu ar fi investit măcar 500 de mii de lei la doi ani. Din păcate pentru fotbalul timişorean şi bănăţean, toţi banii au fost direcţionaţi într-o singură parte, de parcă la celelalte cluburi nu ar evolua copii din Timişoara.
Revenind la infrastructura din sport, când credeţi că va fi terminată Sala Polivalentă din Timişoara?
Primarul Nicolae Robu promitea că Timişoara va avea terminată Sala Polivalentă, care nici până acum nu poate organiza competiţii oficiale, în condiţiile în care primăria a pompat bani mulţi. De când se lucrează la această sală, ai impresia că este vorba despre un proiect faraonic, nu despre o sală de sport. Să nu uităm că Timişoara a fost la un pas să se facă de râs în vara lui 2015, când, din pricina nefinalizării lucrărilor de la Sala Polivalentă, am fost aproape să pierdem organizarea Campionatului European de baschet feminin.
Comentarii prin facebook