Cu mai puțin de o lună în urmă, colegul Eugen Sasu prorocea că cei mai mari țucălari ai lui Sorin Grindeanu din filiala PSD Timiș îl vor trăda în scurt timp pe acesta și vor deveni pupincuriștii lui Liviu Dragnea. El dădea și două exemple concrete în acel articol apărut mult înainte de izbucnirea crizei în PSD, și anume deputatul Matei Suciu și senatorul Adrian Diaconu. Se știe, nici nu prea au cântat cocoșii de trei ori, iar Suciu s-a lepădat de Grindeanu, fiind singurul parlamentar PSD de Timiș care a votat moțiunea de cenzură. Pe de altă parte, și nu discut alte aspecte precum trădarea, gestul lui Suciu a fost măcar curajos. Într-o filială în care, din convingere, frenezie sau un fel de conformism, toată lumea s-a înșiruit în spatele lui Grindeanu, Suciu a mers pe contrasens. Conștient fiind că va fi înjurat de toată lumea, nu doar de PSD-iști.
Al doilea pomenit de Eugen, Adrian Diaconu, și-a arătat adevărata față puțin mai târziu. Și era oarecum de așteptat acest lucru, Diaconu având o adevărată vocație a trădării. Argument în acest sens ar fi și cele patru-cinci partide pe care le-a colindat în ultimii ani. În scandalul iscat în PSD, Diaconu a semnalizat inițial cu Grindeanu, dar nu chiar până la capăt, fiindcă n-a fost să voteze împotriva moțiunii. Lucru pe care nu l-au făcut de altfel nici alți „curajoși” din filială (alo, Freddy, alo, Pau!) care s-au bătut cu cărămizile în piept că vor merge alături de încă actualul premier până în pânzele albe. Fiindcă, la uma urmei, adevăratul curaj nu e doar să te abții, ci chiar să votezi împotriva căderii guvernului.
N-au trecut însă nici trei zile de la moțiune, iar Diaconu s-a trezit vorbind că Olguța Vasilescu ar trebui să facă parte din viitorul guvern, fie și pentru faptul că „a dus munci titanice”. Intrat probabil într-o autoimpusă penitență după ce n-a votat moțiunea, Diaconu a preferat probabil, ca înainte de-a lua la țucat curul lui Dragnea, să-și încerce talentul pe bucile Olguței. Or, cine e aceasta?
Personaj grobian și detestat în zonele civilizate ale României, individa ar trebui ocolită de oamenii de bun simț. Asta, dacă nu vor să fie înjurați sau scuipați pe stradă. Se știe, ca membru al guvernului, a fost una dintre cele mai violente voci împotriva lui Sorin Grindeanu. Chiar premierul, la tribuna Parlamentului, spunea că, în 21 de ani de campanii electorale, n-a fost atât de atacat de adversari politici, cât s-a întâmplat în ultimul timp din partea „unor colege”. Iar trimiterea la mahalagioaica noastră era clară. Nu mai discut că, în calitate de ministru, fosta PRM-istă s-a evidențiat doar prin tot felul de declarații iresponsabile, triplând salarii de la o zi la alta.
Ba a dat-o de gard și cu impozitul pe gospodărie, făcându-i pe unii să comenteze ironic că ministresa n-ar prea fi adepta familiei tradiționale. Până la urmă, legea salarizării unice a fost un mare eșec. Nu i s-a auzit gura doar în ziua în care PSD a negociat cu UDMR. A doua zi a ieșit din nou cu o nesimțire inimaginabilă, afirmând c-a avut de grijă, ca veche PRM-istă, să nu fie semnată nicio înțelegere. În fine, acesta e personajul oripilant pe care Diaconu îl vrea nepărat ministru, necontând nici măcar faptul că a fost unul din principalii autori ai puciului anti-Grindeanu. Acum e interesant ce va face Diaconu în continuare. O ia direct acum spre bucile lui Dragnea pentru a-și depune sărutul de fidelitate sau mai face o tură pe la dosurile lui Carmen Dan, Gabi Firea și chiar Sevil Shhaideh?
Comentarii prin facebook