Seara de 13 iulie 1985 mi-am petrecut-o la un amic cu televizor color. Atunci era o experiență mai puternică decât un film văzut azi la 4D IMAX și alte efecte speciale. Nu aveam ce să văd la TVR, nu pentru jurnalul lui Ceaușescu mi-am petrecut noaptea în fața Telecolorului, ci uitându-mă la sârbi, la un eveniment muzical deosebit. Bob Geldof, liderul formației The Boomtown Rats, a inițiat și organizat un mega concert numit „Live Aid”, în ideea unui ajutor dat etiopienilor morți de foame. În Statele Unite, la Philadelphia, în Marea Britanie, pe Wembley, o acțiune umanitară a adus pe cele două scene artiști rock de înaltă clasă. David Bowie, Queen, Deep Purple, Led Zeppelin, Phil Collins, Paul McCartney, Elton John, Tears for Fears, Mick Jager, U2, Tina Turner și mulți, mulți alții. Concertul a durat 16 ore prin îmbinarea fusurilor orare de pe cele două maluri ale Atlanticului, iar televiziunile au ajuns la recordul absolut de 1,5 miliarde de telespectatori pentru un eveniment.
Mi-am amintit cu nostalgie de acest moment trăit în tinerețe. În Etiopia se murea de foame, în România nu-ți dădeai ultima suflare. Adidașii de porc, mazărea la borcan, o banană pe anotimp erau suficiente pentru a nu suferi ca-n Etiopia. În România, însă, se murea de plictiseală. Pentru un adolescent crescut în „Epoca Ceaușescu”, Live Aid a fost poate cel mai frumos cadou. Ilie Stepan poate confirma acest lucru. Poate că și solistul Pro Musica și-a amintit de vara lui 1985 când și-a sunat prietenii să le propună „Concert pentru Timișoara”. Evident că vorbim de o altă dimensiune, de faptul că prin acest moment muzical se încearcă ajutorarea sinistraților de pe urma furtunii din 17 septembrie. Ideea e superbă însă. Lista invitaților care au confirmat participarea pe 8 octombrie în Piața Libertății din Timișoara este, categoric, una de gală.
Phoenix, Pro Musica, Cargo, Bega Blues Band, Implant pentru Refuz, Survolaj, JazzyBIT, Melting Dice, Within The Nova, Faceplant, Rock Abil, ALL Friends Band. Îmi imaginez că doar un substrat umanitar poate face posibil un astfel de concert, căci e greu de adunat atâtea valori ale rock-ului și blues-ului românesc fără să le atingi acea coardă sensibilă. În mod normal, consistența unui astfel de concert ar trebui să umple la refuz piața. Asta doar pentru conținutul muzical, fără să mai punem la socoteală solidaritatea cu cei loviți de furtună. Mi-e teamă însă că trăim alte vremuri. Vremurile concertelor gratuite, plătite de primărie, de consiliul județean, trăim din dorința de moca garnisită cu artificii și tot felul de tombole. Mai trăim din „șlagăre” îndoielnice promovate de mai toate posturile de radio care trăiesc din rating și „gusturile nu se discută”.
Sper ca timișorenii de bun gust să mă contrazică, consumatorii de muzică de calitate să bată drumurile de Arad, Reșița, Oradea sau Cluj până la Timișoara, să umple Piața Libertății chiar dacă trebuie să plătească bani pentru muzică, bani pentru sinistrați. Și mai sper ca acest „Concert pentru Timișoara” să revină anual, chiar și fără motive de tristețe, fără nevoia ajutorării unor familii deborâte de natură, ci pur și simplu pentru a oferi muzică bună. Mulțumim, Ilie Stepan.
Comentarii prin facebook