Depresivii în România nu se tratează, pentru că se tem să fie stigmatizaţi ca „bolnavi cu capul”. Aproximativ o treime din români suferă diverse forme de depresie, dar mai puţin de jumătate ajung la psihiatru.
Situaţia e alarmantă, cu atât mai mult cu cât Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că, în următorii nouă ani, depresia va deveni a doua cauză ca morbiditate la nivel mondial, după bolile cardiace. Este important ca boala să fie conştientizată din timp. „Societatea în care trăim este generatoare de depresie. Alergăm, muncim până seara ca să existăm, dar ne pierdem capacitatea de a mai avea răbdare să ne ascultăm unii pe alţii”, spune prof. dr. Pompilia Dehelean, preşedintele Asociaţiei Române de Psihiatrie şi Psihoterapie (ARPP). Prevalenţa depresiei este de două ori mai mare la femei decât la bărbaţi, crescând semnificativ odată cu vârsta. Una din patru femei va primi tratament pentru depresie la un moment dat, comparativ cu unul din zece bărbaţi. De aceea, ARPP şi Liga Română pentru Sănătate Mintală, cu sprijinul companiei AstraZeneca, au lansat, joi, la Timişoara, programul „Nu eşti singură. Nu eşti singura!”. Scopul acestuia este să atragă atenţia asupra impactului pe care acestă suferinţă o are în ceea ce priveşte calitatea vieţii, dar şi să semnaleze faptul ca ea poate fi tratată. Obiectivul programului este informarea publicului larg despre depresie, pentru ca pacienţii să recunoască din timp manifestările acestei boli şi să se adreseze medicului psihiatru. „Depresia se poate vindeca, dar este nevoie de un diagnostic corect, cu evidenţierea tipului depresiei – în special diferenţierea între depresia unipolară şi cea bipolară – şi iniţierea unui tratament specific”, mai spune dr. Dehelean. Depresia poate apărea la orice vârstă, însă vârsta medie este 32 de ani. Pacienţii români cu depresie au dificultăţi în a discuta despre problemele lor emoţionale şi solicită ajutor doar pentru probleme de natură fizică. Ei sunt reticenţi în a se adresa direct medicului specialist psihiatru şi, de cele mai multe ori, îşi ignoră boala pentru o perioadă lungă de timp. Toate acestea sunt favorizate şi de lipsa de reacţie a familiei, prietenilor, colegilor si adesea a tuturor celor din jur.
Comentarii prin facebook