Eu cu cine nu votez?

Pe vremea lui Ceaușescu, la o carte bună, librăreasa îți băga pe gât și vreo plenară lărgită ori lucrarea vreunui lăutar pecerist, iar o portocală capitalistă se garnisea în comerțul socialist cu o cutie de crevete de origine sănătoasă, vietnameză. La liber nu prea găseai nimic apetisant. Carne mușchiuleț mâncai doar dacă știai cui să dai 80 de lei pe kilogramul scos fraudulos pe cracul pantalonului de la Comtim. Altfel, la 300 grame de carne macră primeai tot pe-atâta os, șoric și grăsime, după câteva ore de stat la coadă cu noaptea în cap. Într-un fel, chiar și politica se dădea la pachet. Nu aveam pluripartidism, firește, dar în marile adunături naționale erau aleși membri PCR intelectuali oportuniști, oameni ai muncii de la orașe și sate, țărani cu trecut „imaculat”, din fiecare categorie, să fie încurajat tot prostul să „aplice” pentru un carierism în partidul comunist, dacă pentru Securitate nu-l ducea mintea. Vag, aceeași senzație încep s-o trăiesc și acum. Nu la aceleași cote de dictatură și autoritarism, însă ce șansă la o ofertă electorală decentă pot avea dacă pentru alegerile din acest an încep să se formeze pachetele? Ești intelectual și n-ai abandonat crezul în cotrocean, foarte bine! E și asta o opțiune. Strângi din dinți când vezi ce-a ajuns din condamnarea comunismului și cum securiștii fac cuib în jurul oricărei puteri, dar încerci să speri că pe viitor va fi mai bine, măcar din considerente biologice. Sau ești mai de dreapta și vezi partea plină a paharului în programele de austeritate și, trecând peste lipsa de politici economice ori peste simularea luptei cu evaziunea fiscală, ai vrea să mergi la vot tot cu PDL. Nu vrei să votezi actuala putere? Ești mai pletos și te frământă precupări liberale? Minunat. Te duci în toamnă la vot și peste ce dai? Peste delicata Adriana Săftoiu garantată cumva de Vanghelie și peste un Crin Antonescu desfigurat de balele trase pe antenele securistului cu aer boieresc. La fel ca pe vremuri. Dai peste portocala pe careo râvnești, dar numai la pachet cu crevetele ăla puturos. Tot ce se poate ca în campania electorală pentru alegerile parlamentare să vedem o Mișcare Populară la grămadă cu un Teodor Paleologu și-un Gigi Becali cântând cu gura până la urechi „În Iordan botezându-te Tu, Doamne…”. Ba chiar un Cristian Preda complexat de impetuozitatea lui Florin Condurățeanu ori fascinația trezită la plebe de vreo femeie cu barbă propusă de OTV-ul lui Dan Diaconescu. O singură dată am lipsit motivat de la un scrutin democratic. În turul doi prezidențial din 2000. Când ceva îmi dădea senzația că aveam de ales între a mânca cu poftă rahat și a mă linge singur în fund.