Odată cu venirea USL la putere, și Nicolae Oprea a scos capul de după asociația sa de fermieri. Era foarte important pentru domnul Laie ca lumea largă să-și amintească de dumnealui, de preocupările sale de om al câmpului, de priceperea sa în zootehnie, dar mai ales de apetitul său verbal fără acoperire în realitate.
Un alt fel de socios
De câte ori ați auzit, stimați navigatori și navigatoare, după ce Nicolae Robu a ajuns în fruntea Primăriei Timișoara, că în spatele noului edil stă rapacele om de afaceri „Frații Cristescu”? Dar de câte ori fanii rebeli ai echipei Poli n-au suspectat că în umbra primarului ales stă nemilosul Marian Iancu? De foarte multe ori. Habar n-am câți cetățeni ai urbei n-au rezistat cu aceste îndoieli și s-au sinucis de pe urma acestor traume sufletești. Ori câți încă iau antidepresive să nu ajungă la acest ultim gest. Dar știu că multe lucruri ar merge cel puțin la fel de prost și fără ca aceste personaje să jongleze în spatele edilului liberal și-a proiectelor sale, nu numai fotbalistice.
SenatOrza si ale sale proiecte morale
Indiscutabil, fostul viceprimar țărănist Adrian Orza preferă proiectele morale, verticale, omul respingând din start oportunismele de doi lei apărute de-al ungul vieții. Cel puțin așa am înțeles dintr-o replică a dumnealui oferită presei după ce președintele național Aurelian Pavelescu împreună cu un grup de țărăniști de bine au numit o nouă conducere la vârful PNȚCD Timiș, fără fostul lider Gheorghe Ciuhandu și alte cadre idealiste și anti-pedeliste ale partidulului.
Cu „moastele” Acvariului prin oras
În ultima vreme mă apasă o senzație cum că ceva n-ar fi în regulă cu noul primar al Timișoarei, Nicolae Robu. Prea îi ies dumnealui toate promisiunile din primul foc, prea ne convinge omul că va ajunge mare edil, mai ceva ca Făt Frumos în doar câțiva ani de copilărie în administrație. Citeam prin ziare despre ce vrea să facă primarul și mi se umplea inima de bucurie. „Ptiuuuu, uite la el, năzdrăvanul, ce vrea să facă!”, mă minunam eu cu simț gospodăresc.
A 137-a revoluţie de la Timişoara
Un grup de revoluţionari, acelaşi, îşi doreşte cu ardoare validarea rezultatelor referendumului. Căci, altfel, o să vedem noi o nouă revoluţie cu marş forţat cu autocarele până la Bucureşti, pentru că aşa nu se mai poate. De când Băsescu şi guvernul Boc i-a ameninţat pe revoluţionari cu tăierea rentei de vreo 21 milioane pe lună…
Ziua portilor deschise la slit
Eu n-am fost niciodată la Grivco să-l aud pe președintele fondator Dan Voiculescu cum pune la cale suspendarea lui Traian Băsescu, dându-le sarcini „slugoilor” Crin Antonescu și Victor Ponta cum să dreagă dânșii strategia pentru eliberarea Cotrocenilor de sub „jugul” pedelist. Am fost însă în fața televizorului în mai multe rânduri când se discuta cum a profețit cu gura dumnealui domnul Dan Voiculescu, zis și „Felix” ori „Varanul”, calendarul debarcării marinarului înainte de cutare dată.
Romani, nu disperati! USL mai poate scapa poporul de Base
N-am să înțeleg niciodată cum naiba avea USL opt din zece români de partea sa fremătând să-l dea jos pe Băsescu la referendum – cum se lăudau liderii pe la Antena 3 – de vreme ce numai patru din zece au venit să voteze pentru suspendarea „dictatorului”. Ceva s-a întâmplat cu ceilalți patru români dornici să răstoarne regimul de n-au mai ajuns în cabina de vot.
Ce va face noua Poli cand se va sparge USL?
Firește, întrebarea de mai sus este adresată primarului liberal Nicolae Robu, președintelui pesedist Titu Bojin, liderului democrat Constantin Ostaficiuc, viitorului candidat Adrian Orza, consilierilor locali și aleșilor județeni, fraților Cristescu, domnilor Georgică Cornu, Ovidiu Tender, onorat mediu de afaceri timișorean, Peluza Sud, Druckerie, Drojdieri, Masserie s.a.m.d.. Și nu care cumva ca răspunsul la această nevinovată întrebare să înceapă cu „Niciodată…”, să continue cu „… ne vom iubi mereu…” și să se termine cu „… binele orașului”, că nu m-ați găsit tocmai pe mine să pun botul.
Tara de dupa Base
M-a întrebat cineva, bun amic, cum îmi voi denumi rubrica după ce președintele Băsescu va fi suspendat de popor. O vreme aș putea să-i zic „Țara suspendatului”, dar poanta n-ar ține mult și ar trebui să mă adaptez la realitățile vieții politice. „Țara lui Crin”? „Țara lui dottore”? Nu merge. Atunci mai bine să rămână „Țara lui Băse”! Nu ca să-mi acopăr o adâncă lipsa de imaginație, ci pentru că ăsta va fi filmul și în continuare.
Romanii ar vota intr-un referendum iesirea din UE. Cvorum sa fie!
Monitorizarea pe justiție cu care Comisia Europeană ține de ani buni în lesă politicienii de la București nu e, după cum poate v-ați dat seama, un instrument care să intereseze populația de rând, cu atât mai puțin telespectatorii OTV. Producătorul de bostani de la Dăbuleni habar n-are la ce bun e MCV-ul.
Etica, frate! Victor Ponta n-a furat la nivelul cerintelor guvernarii Nastase
Gata, de acum e clar: Comisia Națională de Etică a Ministerului Educației a apreciat, după grele dezbateri cu demisia pe masă, că doctorandul Victor Ponta nu a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Totuși, ca să nu le arate obrazul Sf. Petru la intrarea în Rai, membrii comisiei – că nu le pot spune altfel – au adăugat că acea infracțiune nu s-a produs „la nivelul cerințelor anului 2003”.
Mi-e dor de un miting adevarat
Mi-e tare dor de un miting adevărat, ca pe vremuri. Fie că eram 20.000 de timișoreni ieșiți la Proclamație să contestăm mizeria de neocomunist cu care ne-am trezit după revoluție, fie că ceream Europei să ne sancționeze clasa politică pentru abuzurile lui Ion Iliescu ori sărbătoream prima victorie în alegeri a Dreptei cederiste, de fiecare dată în fața Operei veneam ca la un forum discuție mii de oameni avizi în a-și exersa un drept câștigat în democrație. În fond, „La porumbei” toată lumea se pricepea la fotbal și, apoi, la politică, iar noi de abia ce prinsesem gustul să facem asta în libertate.
Scoala de meserii versus „fabrica” de boi
Dacă învățământul românesc este bolnav de cancer, cum deseori se zice, atunci bacalaureatele din ultimii doi ani să le considerăm tratamentul cu chimioterapie. Pe termen scurt, efectele sunt demoralizatoare. Părul pică precum tinerii cu zecile de mii la Bac, însă pe termen lung cu siguranță pacientul se va simți mai bine, dacă scapă cu viață.
Primaria ca o „Famiglie”
Pe bună dreptate te întreabă omul de rând la ce bună schimbarea lui Ciuhandu cu Nicolae Robu, dacă banul e măcinat de aceleași persoane ca și până acum. Dacă persoane cu funcții de răspundere în „regimul Ciuhandu” au exasperat prin larghețea cu care au cheltuit banul public ori au dovedit o gravă și constantă secetă de idei pentru dezvoltarea orașului, acum de ce ne-am da viitorul și bugetul tot pe mâna lor?
Hiena moralista
Poate că Traian Băsescu își merita soarta. Poate că nu. Ceea ce cred însă cu tărie este că nu meritam noi – românii cu ochi, urechi și mai ales creier – una ca asta. Și nu mă refer acum la pierderea unui președinte simpatizat de vreo 15% din populația acestei țări, ci de senzația de sufocare pe care am trăit-o într-o zi de 6 iulie 2012.
Ce le mai permite legea USL-istilor? Ce vor ei!
Când avea nevoie de-un prim-ministru, Uniunea Social Liberală a dat iama în ocolul cu trădători al PD-L și și-a făcut majoritate parlamentară. Și Victor Ponta a ajuns premier. Când postul i-a fost în pericol pe motiv de plagiat, USL n-a stat mult pe gânduri și a schimbat componența comisiei de etică de la Ministerul Educației. Iar dacă n-a fost de ajuns, a dat de pământ și cu comisia de atestare a diplomelor, să n-aibă „Cârlanul” nicio emoție.
Visand la veritabila Poli
Druckeria are perfectă dreptate. Proiectul la care lucrează primarul Robu și președintele Titu Bojin nu va scoate pe scena fotbalistică aceeași Poli. Acea Poli veritabilă iubită în tot Banatul, înființată de un grup de profesori de la Universitatea Politehnică. Nu este nici măcar acea Poli din perioada comunistă, laureată cu două cupe ale României și un loc de vicecampioană, cu echipa făcută din transferuri pe bani puțini și locuri promise la facultate. Nu e nici acea Poli a profesorului Boiț de după 1989, care supraviețuia din banii primiți pe Timofte, sau vreo fărâmă din Poli patronată de un fost șef de galerie, pe numele său Eugen Seracin.
Dom’ primar, nu negociati cu teroristii!
Ziceam nu demult c-aș vota cu nesaț acel partid care i-ar trage țeapă lui Ghiță Ciobanu. Evident că mă prosteam. Nu există așa ceva. Lui Ghiță Ciobanu nu-i trage nimeni țeapă, cu atât mai puțin Titu Bojin, salvat și el de-o execuție publică prin succesul oarecum neașteptat la președinția CJT. Dar să revin la ipotetica listă a bucuriilor pe care ar trebui să le facă un partid adevărat pentru a mă avea ca votant împătimit.
Cum ni s-a intarit „Brandul”
Retras în cabinetele de partid după usturătoarea înfrângere în alegerile pentru președinția CJT, liderul PDL Timiș Constantin Ostaficiuc va ocupa, după convenția extraordinară a democrat-liberalilor, una dintre cele patru funcții de prim-vicepreședinte în echipa lui Vasile Blaga, cel care și-a asumat misiunea de a reorganiza fostul partid de guvernământ în vederea alegerilor generale din toamnă.
Cu Poli-n audienta la primar
Îmi vine greu să-i cer primarului Robu ceva, înainte să-și facă omul ordine în gânduri și, mai ales, la noul loc de muncă. E, după ce nou edil își va fi alcătuit cu bună credință (sper eu) noua echipă, după ce demontează ultimele tunuri financiare puse la cale de „foștii”, după ce se interesează de lipsurile din sistemul sanitar aparținător municipalității, după ce nu uită să pregătească școlile pentru noul an școlar, după ce toate astea vor fi gata, voi veni și-l voi ruga pe primarul Robu să-și găsească timp să rezolve problema Poli.
