Grădina Taicii Domnului articole

De ce regiunile n-au nevoie de socri si sefi de loje

De peste 20 de ani vorbim de nevoia unei reale descentralizări, de tot soiul de variante de regionalizare administrativă a României, ca finalmente treaba să fie făcută în 2013 cumva de voie, de nevoie. N-ar fi contat de-a lungul anilor argumentul unei autonomii care să susțină un alt fel de dezvoltare regională, cu alocări bugetare după cu totul alte criterii decât cele dictate de influența vătafului de Bacău, Cluj, pe vremuri, ori Vrancea Dâmbovița sau Constanța în prezentele partide de guvernământ.

„Ole, ola, granita la Orsova!”

De câte ori nu ne-am gândit în tinerețile noastre ce-ar fi fost să ne fi născut cu vreo 500 km mai la vest? Nord-vest. Cu ce am greșit de-a trebuit să ne mândrim că suntem români, când foarte bine, chiar mai bine, puteam să ne fălim că suntem austrieci? Nu știu dacă și Adrian Severin și-ar fi dorit din adolescență să fie vienez, să mănânce tartă Linzer cu prune și gem, dar cu siguranță acum se felicită că este român.

Criza de „oua” in Timis

Nu m-aș mai fi aplecat asupra subiectului cu schimbările anunțate de USL Timiș la instituțiile deconcentrate ale statului ori asupra luptei primarului cu șefii de regii, dacă responsabilii cu astfel de mișcări absolut politice n-ar abunda în ipocrizie. Ce-ar fi interesant în faptul că niște mai-mari locali vor să schimbe niște activiști de rangul doi, ai PDL, cu alți activiști de rangul doi, ai PSD, PNL, UNPR, PC?

Cand va fi decuplata Dreapta de la aparate?

Poporul ăsta a fost chiar prea generos când a oferit PDL vreo 17 procente cei ce s-au obosit să meargă la vot în „Duminica Mitomanului”. Dacă obțineau doar 8%, tot prea mult era pentru un partid care pare să nu mai respire. Astăzi, PDL vorbește cam de 0,34%, găsind cu greu calea spre un rating mai bun decât al lui Gigi Becali.

Elicopterul „Brandului” vs avionul Titului

Pe vremea când n-aveau nimic unul împotriva celuilalt, ba din contră, Constantin Ostaficiuc și Titu Bojin au decis, într-o largă majoritate politico-administrativă, că CJT are nevoie de un elicopter pentru situații de urgență. Că era vorba de o chestiune de viață și de moarte o spune și faptul că decizia a fost luată de majoritatea PSD, PNL, PNȚCD, chiar dacă era și în asentimentul executivului județean condus de pedelistul Constantin Ostaficiuc.

Cu surubul, ca Mambo Siria

Primarul Nicolae Robu și-a luat fotografii, casca de protecție albastră și a declanșat la final de an „Operațiunea Șurubul”, tocmai când cu toții ne așteptam să pună punct „Operațiunii Acvariul”. Lejer putem conveni că e bine și așa, de vreme ce timpul scurs de la deșurubarea șurubului originar și eliberarea spațiului din centrul urbei nu va fi mai mare de două-trei săptămâni, hai o lună.

Scurta poveste de Anul Nou

M-am bucurat tare mult când nu mai știu ce guvernare a interzis consumul de petarde în perioada sărbătorilor de iarnă. Vedeam în această formă de divertisment o armă pusă în mâna unor inconștienți. Că-și scoteau ochii în fața blocului măcar îi transforma în subiecte de știri, însă nu înțelegeam de ce nu mai pot ieși cu copilul în Piața Operei fără să mă simt în pericol la tot pasul.

Pofta vine mintind

În mod normal n-aș avea nicio dilemă cu privire la cine minte mai vârtos dintre premierul Victor Ponta, primarul Nicolae Robu și directorul economic Adrian Bodo. Fiind încă tânăr, în cazul lui „Cârlanului” nu mă feresc să-l fac mincinos când e cazul. Și avem astfel de exemple, cum ar fi când spune că n-a plagiat în viața lui o filă de carte.

Unde e revolutia bunului simt?

Nu e deloc ușor să fii revoluționar la vremea asta. Cu siguranță că le-a fost și mai greu când au luptat împotriva sistemului lui Ceaușescu, când unii au vărsat sânge pentru această cauză. Atunci măcar erau uniți la gândul că va veni ziua când dictatorul va fi judecat, că vor veni vremuri în care vor fi liberi să circule unde vor, să spună ce vor, fără să fie luați în vizor de oamenii Securității.

Sfarsitul lumii bune

Cică sfârșitul lumii ajunge în România. Se uită în stânga, se uită în dreapta și zice: „Păi aici am mai fost!”. Cel puțin așa spunea un banc. Până la urmă vine sau nu vine, că e bine de știut? Dacă vine fără să ne gândim la el, o să ne pară rău că nu ne-am luat rămas bun de la cei dragi, de la mașinile 4×4, de la averi și vile, de la fondurile europene, de la damigenele cu țuică, rudele cu cârnați și de la butoiul cu varză.

Negru ca asfaltul si Alba ca Zapada

Dumnezeu a luat în serios amenințările primăriei și s-a apucat să deszăpezească Timișoara cu temperaturi mai mari de zero grade Celsius. Indiscutabil El e proprietarul acestei lumi, deci și al capitalei Banatului, așa că Poliția Locală cred că pe El l-a vizat când s-a lăudat că a emis somații, nu pe tot nesimțitul care pune mâna pe lopată doar cât să-și scoată mașina de teren.

Republica Teleorman

Când vă va întreba cineva ce diferență este între aroganții PDL-ului de acum patru ani și aroganții USL-ului de astăzi să știți că nu există mai niciuna. E și aiurea să pui așa problema. E ca și cum ai întreba total nefericit ce e mai greu, un kilogram de plumb sau un kilogram de pene.

Ce trist, se incheie „Anul Victoriei”

Pe bannerele electorale ale candidatului Ilie Sârbu, socrul partidului a dezvăluit, în exclusivitate pentru poporul român, că anul 2012 va fi „Anul Victoriei”. Românul a luat-o informația nerumegată și va sărbători zilele astea succesul USL în fața „hidrei băsiste”, rămânându-i totuși, de siguranță, înțeleapta vorbă din popor „Când o fi mai rău la fel să fie!”.

Mastile candidatilor

Știu că nu e deontologic să vorbesc despre cocoașa candidatului X, piciorul de lemn al politicianului Y sau de mucii din nasul parlamentabilului Z. Dar nu mă pot abține să citesc mesajul vizual pozitiv din afișele lor electorale. Căci cine mai aprofundează astăzi doctrine, programe electorale și promisiunile mai lungi decât o propoziție pe un amărât de fluturaș electoral? Mai nimeni. Rămânem cu portretul, să extragem din spatele zâmbetului candidaților tot ce au ei mai bun. Dacă au.

Soboru’ cu patrioti

Avem o zi națională, cum facem? Cu excepția soldatului necunoscut, în mare, ne cunoaștem eroii. Monumentele le avem ridicate din celălalt regim, armată avem cât să mai organizăm o paradă militară. Patrioți avem din belșug. Până anul trecut, dacă voiai să vezi cine contează în societate, cine nu mai contează demult, dar n-ar admite asta nici în ruptul capului, mergeai de 1 Decembrie în Parcul Central din Timișoara, locul unde autorități ale statului, politicienii, organizații civile, urmăriți penal, spuma municipală se adună să bifeze evenimentul.

Senzational! Luminile de pe Bega costa cat 600.000 kg parizer

Cunosc destui care își distrug concediile convertind prețul a tot ce cumpără din euro în lei. Dărâmați de calcule, preferă să bea lada de bere în cameră decât să dea patru euro pe o halbă la o terasă. La o altă scară dar cu aceleași metehne, o anumită parte a presei, vorba lui moș nea Nelu, era să moară de curiozitate până n-a aflat câte grădinițe se pot face, câte școli se pot renova din cele două milioane de euro pe care primăria vrea să-i investească într-un spectacol de lumini pe Bega.

Top
deBANAT.ro
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.