După ce în mai mulți ani de activitate politică n-a prea atras atenția nici cu bune, nici cu prea rele, deputatul de Circumvalațiunii Horia Cristian a ieșit recent pe taraba media cu două teorii ce merită atenție. Prima ar fi invitarea în PNL și ridicarea în slăvi a omului politic Gheorghe Ciuhandu, fidel principiului că pe dispărutul din politică e musai să-l vobești numai de bine. Nemaifiind în niciun fel periculos pentru vreo competiție electorală la care să participe și PNL, fostul lider țărănist a devenit chiar simpatic în hogeacul liberal. Ajungând, în doar câteva luni, „om politic de mare anvergură”, după ce deputăția sa Horia Cristian nu l-a mai scos din edil incapabil să deszăpezească orașul în primele luni ale lui 2012. Și nu numai.
Știu, veți zice că nu este nicio legătură între nepriceperea lui Gheorghe Ciuhandu în a ne oferi o Timișoară circulabilă, fără zăpadă pe drumuri, și calitățile politice ale longevivului primar. Prin ce s-o fi remarcat Gheorghe Ciuhandu ca „om politic de mare anvergură”, când toată lumea l-a perceput inițial ca pe un gospodar filogerman care se pricepea, ca tot neamțul, să facă ordine și disciplină în zona sa de activitate. Calități pentru care omul a și câștigat atâtea mandate de primar al Timișoarei, chiar și după ce CDR și PNȚCD au intrat în descompunere după anul electoral 2000.
Ca om politic, Gheorghe Ciuhandu a început să-i surprindă plăcut nu pe fanii „talibani” țărăniști, ci mai degrabă pe liderii PSD Timiș, de la care a învățat arta șmenului politic în negocierile pentru funcții din administrația publică locală. Dezamăgindu-i pe cei care vedeau în el un Corneliu Coposu al politicii de pe Bega, chiar dacă această realitate nerostită nu avea să se resimtă în scorurile obținute în repetate scrutinuri pentru funcția de prim edil al Timișoarei.
Pentru unii însă, acest gen de adaptabilitate la mizeria din clasa politică reprezintă o calitate obligatorie pentru a te propulsa la stadiul de „om politic de mare anvergură”. Așa a obținut Gheorghe Ciuhandu aproape tot ce-și putea dori politic în plan local, spațiu dincolo de care n-a reușit mai nimic pentru PNȚCD ca lider național. Nici măcar din punctul de vedere al unității partidului, dacă revenirea în parlament sau succesul în prezidențiale erau oricum o utopie în ultimul deceniu.
Pentru a doua ieșire în media a deputatului liberal l-aș nominaliza pe Horia Cristian la titlul de candidatul sinucigaș al anului electoral 2012. În timp ce, în colegiul vecin, Sorin Grindeanu provoacă lacrimi de recunoștință de la mame pentru gândul său cald de a atrage fonduri pentru un nou spital de copii, Horia Cristian ce face? Păi le trimite pe mame la muncă, nu la întins mâna după asistența socială de la stat pe durata a doi ani. Când foarte bine ar putea lăsa copiii la creșe și să se ducă în câmpul muncii pentru creșterea PIB-ului național. Știți care e partea cea mai interesantă? Că Horia Cristian chiar are dreptate spunând asta. Prima la mână. A doua: cu adevărul ăsta spus verde-n fața alegătorilor lui Obi-Wan Kenobi și nu numai, mori într-o competiție electorală a zilelor noastre.
Comentarii prin facebook