Timisoara – capitala culturala a vilelor cu turnulete si a acvariului din centru

Autorităţile locale vor să facă din Timişoara capitală culturală în anul 2020. Un demers absolut lăudabil şi nu cred că există vreun timişorean care să nu-şi dorească acest lucru. Chiar dacă mulţi nu înţeleg cu ce se mănâncă această „capitală culturală”, dar sună fain la ureche. Deja la primărie s-a născut un fel de consorţiu care va face lobby pentru Timişoara, consorţiu format din tot felul de ONG-işti, rotarieni, rotaractieni, lionezi, masoni şi paramasoni. Peste toţi aceştia veghează figura primarului Gheorghe Ciuhandu, care ar mai avea nevoie doar de două mandate pentru a ajunge şi primar de capitală europeană. Chiar, de acum înainte are un motiv solid să mai candideze: pregătirea Timişoarei întru devenirea ei în capitală a Europei. Mă repet, demers lăudabil, dar… Oare merită Timişoara această onoare sau, mai bine spus, merită edilii oraşului această cinste? Ce au făcut ei pentru acest oraş, astfel încât el să ajungă capitală culturală europeană? Păi ce să facă? Se feresc când trec prin centrul istoric, să nu le cadă în cap faţadele clădirilor monument. Asta, apropo de cultură. Dacă luăm termenul de cultură în sens larg, atunci el se referă şi la străzile acestui oraş, la câinii maidanezi, la licitaţiile din primărie, la clădirile părăsite din centru, la degradarea continuă a fostului oraş al florilor, la reţelele de tip mafiot care îşi împart bugetul local, la vechile case din centrul oraşului cărora le-au crescut turnuleţe. Vrei să fii capitală culturală şi mai sunt cartiere de case cu WC-uri în fundul grădinii. Nu în cele din urmă, cultura acestui oraş este reprezentată şi de stilul pompieristico-manelist în care este condus. Adică fără un proiect pe termen lung, fără constanţă, fără temeinicie. Totul e făcut la plesneală. Şi asta face parte din cultura… viitoarei capitale culturale europene. Ce fac edilii Timişoarei aduce mai mult cu gestul unei cocote care varsă pe ea un kil de parfum, două kile de farduri, dar a „uitat” să folosească apa şi săpunul. Oare ce „logo” va avea Timişoara în lupta sa cu Clujul şi Iaşiul? Acvariul din centrul oraşului, care împiedică vizualizarea Muzeului Banatului? Apropo de cultură. Sau casele cu turnuleţe? Vom avea şi un imn de prezentare. Cine îl va cânta? Stana Izbaşa şi Puiu Codreanu? Doar sunt doi „artişti” abonaţi la toate festivalurile primăriei şi foarte apreciaţi la nivelul conducerii municipalităţi. Jean Cojocari ştie de ce.