N-o să vă vină să credeţi, dar de mofturile senatorului Ioan Toma depinde soarta României. Şi a senatorului Serban Rădulescu. E şi el foarte important. Foarte mulţi români stăteau de dimineaţă cu sufletul la gură să vadă unde pleacă senatorii când pleacă ei din partidul care i-a pus pe listă. Dacă Şerban Rădulescu părăseşte PDL şi merge la opoziţie, la Partidul Conservator, pentru o nominalizare la preşedinţia CJ Cluj în 2012, atunci e posibil ca puterea să nu mai fie aşa puternică, iar opoziţia să devină majoritară în Camera Superioară a Parlamentului României. Raportul s-ar schimba pe muchie, 68-68, căci PSD că mai are un ales şi prin pârnaie, pe dl senator Voicu. Şi Ioan Toma a fost mai demult la PSD, dar a plecat la un moment dat spre independenţi. Nu ştia nici el la care independenţi, la ăia pro-putere sau la ăia care simpatizează Uniunea Social-Liberală, în aşteptarea unor vremuri mai bune, chiar profitabile. De atunci tot stă să se gândească. Acesta e momentul în care imaginaţia ne poate zburda în voie. Vă daţi seama că dacă senatorii USL n-ar mai chiuli atâta, dacă domnii Ilie Sârbu (PSD) şi Nicolae Robu (PNL) ar merge mai cu poftă la serviciu, noua majoritate din Senat ar putea vota proiecte de lege mai eficiente, care să dea o perspectivă pentru o viaţă mai bună. Cu puţin noroc, programul economic al Uniunii va putea fi votat măcar pe bucăţi sub prezidenţia lui Mircea Geoană, într-o colaborare sănătoasă. Impozite mai mici pentru contribuabili, TVA scăzut la 19%, plus TVA mic de tot la făină, pâine, zahăr, ulei şi bere blondă, alte relaxări fiscale, locuri de muncă etc. Toate astea depindeau de ce face Ioan Toma. Trece dimineaţa, trece după-amiaza şi, în fine, după atâta amar de vreme, spre seară, Ioan Toma se decinde şi intră în grupul parlamentar al UNPR. Gata, majoritatea a trecut din nou spre PDL, UDMR, UNPR şi iarăşi ne întoarcem la dezastrul economic, la lipsa poftei de viaţă, la austeritatea promovată de Guvernul Boc şi grupurile sale parlamentare. Nu oftaţi, mai există o şansă: UDMR ameninţă că va trăda dacă nu va primi satisfacţie cu o lege a minorităţilor, a regionalizării, a buştenilor şi cherestelei, a şcolilor trilingve, iar dacă Boc nu-şi vinde el ţara, atunci ar avea USL prilejul să o vândă ea, mai scump, ca să ajungă odată şi odată să-şi aplice programul ăla economic, că-i păcat de el, dacă tot l-au făcut să tot zică lumea că e prea frumos să fie realizabil.