Ambasadorul Siriei la Bucureşti, Walid Othman, vorbeşte despre planul pus la punct de Statele Unite pentru destabilizarea ţării lui. Înaltul oficial explică revoluţia din ţara sa, realizată cu bani americani şi din partea unor oameni de afaceri arabi din străinătate, suprapusă pe un război mediatic în care imaginile vehiculate în presa străină s-au dovedit trucate, iar agenţii mari, cum este Reuters, au fost nevoite să îşi ceară scuze public pentru dezinformarea la care au participat. Criza din Siria, susţine diplomatul, s-a încheiat în proporţie de 80%, iar ceea ce se întâmplă în prezent sunt acţiuni alimentate de interese din afara graniţelor ţării.
Preşedintele Siriei, Bashar Al Assad, spune ca în spatele revoluţiei stă o coaliţie. Cine o formează?
Sunt mai multe planuri nu unul singur, mai multe chestiuni care se suprapun. Scopul lor nu este reformarea Siriei, ci politica externă a Siriei. Atunci când i se cere Siriei să renunţe la legătura cu „rezistenţa” din sudul Libanului şi din teritoriile palestiniene, sau la relaţia strategică pe care o are cu Iranul, şi să înceapă negocieri directe cu Israelul, proces numit „pacea din regiune”, este o atitudine nepatriotică, iar acest lucru nu a fost ascuns americanilor. Viceministrul american al Apărării a spus clar, la începutul lunii mai, că, dacă Siria vrea să îşi rezolve problemele interne, trebuie să şi le rezolve pe cele externe, pentru că sunt într-o relaţie.
Totuşi există o revoluţie siriană şi revendicări foarte precise ale protestatarilor.
În momentul începerii protestelor, în 15 martie, au fost solicitări generale. Dacă ne referim la categoriile sociale care au ieşit în stradă, vedem persoane care susţin regimul, persoane care au solicitări legate de societate în general, altele cu revendicări specifice unor anumite grupuri, mai sunt cei care nu au solicitări anume, dar au ieşit din casă din curiozitate, şi în final sunt cei din opoziţie. Aceste cinci componente reprezintă poporul sirian. Majoritatea solicitărilor sunt legate de reformă, iar ce au cerut erau drepturile lor.
Despre ce era vorba?
Oamenii au cerut ca Legea stării de urgenţă să fie anulată, ca şi Curtea pentru Securitatea Statului, să fie crescute salariile, combaterea corupţiei, locuri de muncă. Pentru aceste solicitări, cumulate în a două sau a treia săptămână de la formularea lor, au fost emise decrete ce au anulat Legea stării de urgenţă, desfiinţau CSS, a fost dat un decret ce permite organizarea de demonstraţii, salariile au crescut salariile cu 30% la unele categorii, la altele cu 25%, a fost stabilit un nivel de salariu pentru prima angajare, la 200 de dolari, au fost stabilite criterii pentru angajarea absolvenţilor de facultăţi şi s-au stabilizat locurile de muncă ale celor angajaţi temporar. Numai de aceste contracte temporare beneficiau 100.000 angajaţi. Acest grup de decrete a mulţumit marea parte a revoluţionarilor, care nu mai protestează. Cine a mai rămas în stradă? Au mai rămas dintre cei foarte săraci şi tineri ce pot fi descrişi ca analfabeţi, iar asta este foarte important, pentru că aceia care au interese puternice i-au „prins” şi le dau bani ca să rămână în stradă.
Cine sunt aceşti „finanţatori” ai revoltei ?
De exemplu, un om de afaceri sirian uşor de identificat, cu o firmă mare, căsătorit cu fiica lui Omar Karkur, mare comerciant din afara Siriei, a fost sunat de socrul său care voia să dea bani protestatarilor: „Îţi trimit camere de luat vederi, cartele pentru telefon pentru reţeaua Thuraya şi le vei da unor persoane pe care eu le trimit la tine”. Karkur i-a trimis ginerelui său 50 – 60.000 de dolari, în tranşe. Omul de afaceri a venit singur la autorităţi şi a predat banii, povestind tot. Pe aceleaşi principii au fost organizate toate protestele: s-a căutat să se incendieze instituţii, să se stea pe stradă în locuri anumite, să se provoace violenţe. S-au vizat agresiuni împotriva bunurilor publice şi instituţiilor de justiţie, s-a dat foc la documentele din anumite departamente ale Interpolului, s-au distrus doar dosare de corupţie pentru că aceia care au instrumentat acţiunile erau persoane cu antecedente, cu dosare cu decizii judecătoreşti pe care astfel au încercat să le facă pierdute. Sunt persoane care doreau să scape astfel de justiţie.
Atunci când preşedintele Siriei spune că în spatele revoluţiei este o coaliţie, se referă categoric la străini sau la oameni de afaceri cu interese ?
Este vorba şi de oameni de afaceri. Exemple sunt multe. Alt mare comerciant sirian a fost prins de forţele libaneze, deoarece făcea trafic de armament din Liban şi Siria. Există mărturii despre altul care a finanţat celula de rebeli din Daraa sau despre arme aduse din Arabia Saudită în tiruri încărcate cu covoare. Nu acuzăm nici guvernul Libanului, nici pe cel saudit. Este o situaţie ce va fi explicată ulterior. Sunt şi alte persoane care au facut trafic din Iordania, dar armamentul a fost confiscat cu ajutorul instituţiilor statului iordanian.
Cât despre implicarea Americii, lucrurile vorbesc de la sine. Există decizii ale Congresului SUA din 2006 privind finanţarea opoziţiei siriene. Cred că era vorba de şase milioane de dolari. Americanii au finanţat un post de radio ca să aibă acoperire. La asta se adaugă planul lui Bandar Bin Sultan, fostul ambasador al Arabiei Saudite în SUA, care ocupă acum funcţia de Secretar General al Consiliului Saudit de Securitate Naţională, de destabilizare a Siriei, stabilit încă din 2008 împreună cu americanii şi deconspirat recent de presă. Planul beneficiază de o finanţare de două miliarde de dolari, scopul fiind „să ia foc Siria”.
Cine a făcut până la urmă acest plan ? Implică el actualele revolte din Siria?
Da. Acesta este un alt aspect. Ca idee, era un plan american de intervenţie. Dacă în 2006 americanii interveneau cu sprijin financiar pentru opoziţia siriană, a ieşit în public, la o televiziune israeliană, fostul vicepreşedinte sirian aflat acum în opoziţie, Abdul Halim Khaddam, şi a spus că este o coordonare perfectă între opoziţie, printre care şi el, americani, plus unele state din UE. În întărirea acestui aspect vin şi declaraţiile unora dintre persoanele prinse, de exemplu un şef de celulă din orasul Banias, care a recunoscut că primea arme de la fostul vicepreşedinte al Siriei şi că exista o înţelegere cu Fraţii Musulmani, care anunţau părţile paticipante din Banias când să iasă în stradă şi ce să facă. Este ştiut că americanii sprijineau opoziţia din Siria.
Care este volumul de bani care au susţinut revoluţia, venit din America, în comparaţie cu banii puşi în joc de oponenţii din ţară, de opoziţia siriană?
Nu ştiu exact. Americanii alocau anual cinci sau şase milioane de dolari.
Până în momentul de faţă protestatarii nu au enunţat o formulă a statului sirian reformat?
Singurul model concret e al opoziţiei reale din afară. Cei din interior vor reformă, dar fiecare grupare vrea altceva, fiecare vrea să cadă regimul, dar nu dau alternativă. Fraţii Musulmani vor guvernare islamică, fostul vicepreşedinte vrea să devină un dictator.
Comentarii prin facebook