Similitudinile dintre ceea ce se întâmplă în ultimul timp la Poli Timişoara şi mega-escrocheria de la Rafo Oneşti par tot mai evidente. Ceea ce leagă cele două cazuri din start este, în mod evident, Marian Iancu, cel care s-a ocupat în mod direct şi de falimentarea celebrei rafinării, iar acum pare să facă acelaşi lucru şi la Timişoara. Fără ca autorităţile locale, care au investit banii timişorenilor aici, să schiţeze nici cel mai mic gest. Acum, că s-a descoperit că dosarul lui Poli este pe masa procurorilor DNA, asemănările sunt şi mai mari, par trase la indigo. În iarna 2004-2005, Marian Iancu ajungea la Timişoara, imediat după alegerile pe care Traian Băsescu le-a câştigat şi prin mesajul „Jafo” Oneşti, acuzând pe bună dreptate PSD de devalizarea uneia dintre cele mai mari societăţi din România. Iancu a fost direct implicat în acest caz „Jafo”, iar la Timişoara se părea că îşi doreşte atât spălarea imaginii cât, probabil, şi o imunitate în faţa legii într-un fief portocaliu. Asta, ca să nu ne aplecăm la zvonurile privind spălarea banilor acumulaţi la Rafo. Iar la început chiar a investit nişte bani la Poli. Nu mai contează că aceştia erau luaţi de la toţi românii, prin devalizarea de la Rafo.
După această perioadă de graţie, aşa-zisul investitor a schimbat foaia, realizând că se pot scoate bani frumoşi şi din fotbal. Cu condiţia să fie bani publici. A, şi să repete aşa zisul management implementat şi la Rafo: să nu achite datoriile. Fie că e vorba de fisc, fie că e vorba de alte societăţi sau persoane fizice. Nu a reuşit cu mega-tunul imobiliar „Cartierul Viola”, dar a obţinut o finanţare substanţială de la Consiliul Local Timişoara şi Consiliul Judeţean Timiş. Cea mai mare de care s-a bucurat vreodată un club privat din România. Pe scurt, unde s-a ajuns? Poli este acum înglodată în datorii. Şi nu Mircea Sandu pare să fie vinovat pentru acest lucru, oricât şi-ar dori unii să dea vina pe şeful FRF şi pentru acest aspect. Clubul datorează numai către Fisc zece milioane de de euro, şi doar pe perioada 2006-2008. Datoriile ulterioare încă nu au fost calculate. Societatea a cunoscut tot felul de divizări, puneri sub sechestru etc. Iancu ameninţă cu intrarea în insolvenţă. Un lucru care s-a întâmplat şi la Rafo, rafinăria fiind în reorganizare judiciară de cinci ani. Şi la Rafo s-au tot schimbat firmele care administrau societatea, se divizau şi se roteau, toate cu un singur scop: evitarea achitării obligaţiilor către stat.
La Rafo au fost investiţi bani de la guvern, sub formă de tot felul de subvenţii. Asta în perioada PSD-ului, mulţi lideri ai partidului, începând cu celebrul Viorel Hrebenciuc având mari conexiuni cu rafinăria. La Poli au fost investiţi banii timişenilor şi timişorenilor. La Rafo, banii au fost devalizaţi, la Poli să spunem că s-a cam ales praful de ei. Să mai vorbim de factorul politic? Rafo a fost o afacere PSD în perioada guvernării acestui partid. Dar s-au înfruptat de aici şi membri ai altor partide. De exemplu, un fost deputat liberal, acum secretar de stat PD-L la Ministerul Transporturilor. Nu mai vorbim de relaţiile pe care Theodor Stolojan le avea cu această rafinărie, la fel ca Ioan Talpeş, fost apropiat al lui Ion Iliescu, actual ţuţăr al lui Băsescu. La Poli s-au ancorat, măcar din motive electorale, şi ţărăniştii Ciuhandu şi Orza, şi PD-L-istul Ostaficiuc, şi liberalul Robu. Şi totuşi, cât mai trebuie să aştepte toţi timişorenii, adevăraţii polişti, intervenţia energică a autorităţilor la Poli? Atunci când se va alege doar praful din acest club emblematic pentru tot Banatul, aşa cum s-a ales de „Jafo”?
Comentarii prin facebook