Turbionari politice de iarna: sex, Biblii si rock’n’roll

Când să crezi că nu mai are ce să se întâmple în acest an pe scena politică timișoreană, toată lumea fiind preocupată de aprovizionarea cu cârnați, jumări și caltaboși, iată că o serie de evenimente – dacă nu interesante, măcar amuzante – s-au înghesuit în ultima perioadă. Luând-o cronologic, a venit întâi demisia liberalului Ionuț Nasleu din postura de director adjunct la RATT. Om al Domnului, dacă ne luăm după diplomă, la fel ca directorul Ioan Goia, Nasleu a avut o mare revelație: că nu prea avea obiectul muncii în regie. Asta, după mai bine de un an și jumătate de la pogorârea sa într-o funcție înființată special pentru el. Dar mai bine mai târziu ca niciodată. Oricum, demersul său (personal sau impus de partid, nu mai contează) demonstrează că liberalul Nicolae Robu și-a luat în serios candidatura la Primăria Timișoara. Rămânem la cele sfinte, pentru a marca și așa-zisul război al Bibliei, purtat între comunitatea neoprotestantă din Timișoara și primarul Gheorghe Ciuhandu. O comunitate care, nu trebuie să reamintesc, o știe toată lumea, este puternic ancorată la căruța PD-L. Pe scurt, neoprotestanții l-au acuzat pe primar că nu-i lasă să pună corturi prin oraș, ca să doneze Biblii timișorenilor. La prima vedere, atacul neprotestanților pare o deviație de la ultima linie a PD-L, care încearcă să întindă tot mai multe punți către Ciuhandu. Coroborat cu faptul că aceeași comunitate nu se simte prea bine în ultima perioadă în interiorul PD-L, mai multe capete ale ei căzând unul după altul, părea ca un fel nesupunere în interiorul filialei. În final a ieșit însă bine pentru Ciuhandu, care a apărut ca omul providențial care apără cu pieptul său vânjos ortodoxia în fața prozelitismului neoprotestant. Ca la fiecare final de an, nu puteau lipsi din decor revoluționarii, mai mult sau mai puțin autentici, mai mult sau mai puțin privilegiați. Aici au furat startul același Ciuhandu, dar și liderul CJT, Constantin Ostaficiuc, care au sărit în apărarea privilegiilor revoluționarilor. Cât contează asta din punct de vedere electoral, greu de spus. Precum liderii de sindicat, revoluționarii se evidențiază doar prin multă gălăgie, neavând însă nimic în spate, oamenii obișnuiți fiind sătui până peste cap de ifosele lor. Nu putem trece nici de ultima întâmplare petrecută în politichia timișeană.Cică PSD și-a îngroșat rândurile cu vreo 800, apoi 500, în final se doar vreo 15 foști UNPR-iști conduși de fostul lider al organizației municipale. Care însă nu ar fi mers de bună voie la PSD, ci ar fi fost dat afară din motive cu mai multe sau mai puține conotații sexuale. Că dacă tot politica e o curvă…
P.S. Vă întrebați unde-i rock’n’roll-ul din titlu? Nicăieri sau peste tot.