A fost odată ca niciodată când Când Curtea Constituțională a decis că reducerea salarială la bugetari din 2010 este legală, părere exprimată după o solicitare a opoziției. Atunci, tot poporul analist atribuia această rezoluție unei măgării și unei dispuneri politice a judecătorilor Curții, părere, la urma urmelor, pertinentă, de vreme ce arbitrul propus de UDMR oscila dubios de la o decizie la alta, între membrii propuși de fosta putere și actuala. Așa am ajuns la mărirea TVA-ului ca ultimă și facilă soluție a guvernului, după ce Curtea a blocat micșorarea pensiilor, cu 15%, lăsând cale liberă doar reducerilor cu 25 de procente a lefurilor bugetare. Toate fără ale lor, ale judecătorilor, căci se cunoaște deja cu câtă nesimțire știm noi să ne facem dreptate când ținem strâns în mână pâinea și cuțitul. Printre argumentele de neconstituționalitate invocate atunci de opoziție erau și asimilarea tăierii de salarii cu o dubla impozitare sau chiar dubla legiferare asupra chestiunii lefurilor bugetarilor. A urmat o lungă, zbuciumată și populistă perioadă de joc de glezne politic în direcția încurajării bugetarilor de-a da în judecată statul pentru daune. Dascălii au fost cei mai norocoși, putând reclama neacordarea acelui 50% promiși pe acea lege promulgată de Băsescu după un vot PSD-PDL de tip pomană electorală. Având baza legală până la schimbarea legii, unii profesori au și câștigat în instanță recuperarea unor sume de bani după 2016. Încurajați de opoziția căreia nu-i venea să creadă că țara se află într-o situație financiară critică, nici ceilalți bugetari nu s-au lăsat mai prejos. Unii au câștigat banii în instanțe, bani grei ca efort pentru bugetul de anul acesta, alții au ajuns mai departe, cum ar fi cei doi angajați ai Primăriei Arad, care, cu mult simț civic și bani de dat la avocați, au dus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) speța bugetarilor “forfecați” de guvern cu 25% la salariu.
Și știți cum e românul. Dacă unul spune “hăis”, iar ălălalt zice “cea”, se ceartă de-și scot ochii până vine un arbitru neutru, dacă se poate și străin, să lămurească el problema. La CEDO, judecătorii incolori – nici galben-roșii, nici portocalii – au dat o decizie de inadmisibilitate în dosarul celor doi funcționari de la Arad, cu alte cuvinte le-a dat “eject” bugetarilor români și sponsorilor lor politici, considerând că “dispozițiile Convenției nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum, iar statul poate să stabilească, de o manieră discreționară, ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat”. Și că “statul român nu a depășit marja sa de apreciere si nu a rupt justul echilibru între cerințele de interes general ale colectivității si protecția drepturilor fundamentale ale individului” prin acea decizie de reducere a salariilor. Cam așa judecă și privatul, de unde lumea pleacă pur și simplu, fără să mai plângă pe umărul vreunui politician. Una peste alta, poate se întreabă cineva, totuși, de unde vin procentele alea firave care se întorc timid la PDL în ultimele sondaje de opinie, când, în realitate, viața e la fel de grea și perspectivele la fel de praf și pulbere pentru anii electorali 2012-2014. Păi, câteva zecimi vor veni din lucrări de infrastructură făcute din bani pompați preferențial de diferite ministere în zone PDL, alte sutimi vor mai apărea odată cu remanierea guvernului, dar o fărâmă de procent tot se adună și din comparația de bun simț cu programele de austeritate din țări chiar mai aprig lovite de criză ori prin decizii precum cea luată recent de CEDO. Stați liniștiți, per total sunt doar câteva procente, insuficiente PDL-ului s-ajungă din nou la putere. Pentru restul “lucrează” opoziția.
Comentarii prin facebook