Gheorghe Ciuhandu a plecat din primărie cu un gust amar. După cum a declarat la ultima conferință de presă, de abia aștepta momentul să părăsească această „cloacă” politică. Până acum ceva vreme, scena politică de care vorbea fostul edil țărănist nu era chiar așa de stătută, ba chiar dădea senzația unei atmosfere plăcute, lângă parteneri frecventabili, chiar foarte frecventabili când germenii USL-ului, Crin Antonescu și Mircea Geoană, puneau împreună cu primarul țărănist bazele „Alianței pentru Timișoara”. Ce frumos era pe atunci în „cloacă”! Acum, după ce ucenicul său Orza a pierdut alegerile, iar „echipa Ciuhandu” cam trebuie să părăsească Primăria Timișoara, „cloaca” a devenit brusc urât mirositoare.
Normal. Peste tot unde ceva pute, chiar dacă e vorba de afaceri, poți vorbi de chestii urât mirositoare. Când Ciuhandu și Orza se lăudau de pe afișele electorale că ei fac „Administrație, nu politică” (de parcă i-ar fi apucat brusc simțul ăsta gospodăresc și greața de politică, nicidecum forțați de faptul că partidul le era la pământ), îmi și imaginam cum în Primăria Timișoara toată lumea lucrează precum meșterul tâmplar cu creionul pe după ureche pentru dezvoltarea municipului, lăsând politicienii urât mirositori să genereze stări insuportabile în consiliul local. Acolo unde, de câteva ori pe lună, edilii se coborau din abisurile executivului să ceară, plictisiți, aprobare pentru marile proiecte de dezvoltare a Timișoarei.
Să nu rămână timișoreanul cu senzația că Gheorghe Ciuhandu a păstorit în primărie o echipă de furnicuțe harnice, șefi de direcții care nu se mai lasă dați acum jos de pe posturi, ia uite ce zice o statistică recentă a Institutului de Politici Publice. Primăria asta condusă de oameni adevărați care făceau doar administrație, nu politică, apare într-un top al marilor municipii pe o umilitoare poziție 30, cu doar 8,7 milioane de euro deja accesate de la UE în intervalul 2008-2011.
Bineînțeles, pe primele zece poziții s-au clasat oameni care fac politică, ca fraierii, nu administrație. De pe prima poziție, Iașiul a adunat peste 70 milioane de euro, iar Aradul lui Falcă, pe locul 10, cu „numai” 34,5 milioane euro. Oradea, Târgoviște, Severin, sunt alte exemple că, nu-i așa?, Gheorghe Ciuhandu, Timișoara și noi toții am fost aspru „defavorizați” de puterile și birocrațiile bucureștene până și la împărțirea fondurilor europene.
În decembrie 2011, la spartul târgului și-al ciclului electoral, Gheorghe Ciuhandu a anunțat că-n instituția pe care o conduce direcția de proiecte europene duduie cu motoarele turate-n plin și că până în alegeri vor fi rezolvate finanțări de peste 80 milioane de euro pentru tot soiul de lucrări altfel utile, refaceri de străzi, pasaje, piețe renovate, parcuri și altele. E bine de știut însă că până să duduie, la trei ani de la începerea campaniei de atragere de fonduri europene, Timișoara a atras sub nouă milioane de euro, oleacă mai mult decât Râmnicu Vâlcea, dar mai puțin decât Sf. Gheorghe, Buzău, Tulcea sau Zalău.
Conform aceleiași statistici IPP, județul Timiș s-a clasat pe locul patru la atragrea de fonduri europene, cu 60 milioane de euro. Lucru care, să recunoaștem, nu i-a folosit la nimic fostului președinte CJT Constantin Ostaficiuc, pe undeva la fel de scârbit și dumnealui de cloaca în care e eșuat Gheorghe Ciuhandu.
Comentarii prin facebook