În anii ’90, în penitenciar, erai cel mai tare dacă îi băteai pe cei mai răi, aveai brațele tatuate și ocazional îți băteai cuie în cap sau degete. Acum, a fi șmecher după gratii înseamnă să te ții de consiliere și diverse programe, care îți pot deschide mai repede drumul spre libertate.
Gheorghe Aciu are 41 de ani și a fost condamnat la 15 ani pentru o evaziune fiscală de șapte miliarde de lei, în anii ’90. A efectuat nouă ani și jumătate și poate cere eliberarea condiționată din momentul în care a ajuns la zece ani petrecuți în detenție. A prins și poveștile horror din anii ‘90, dar și revoluția care acum le dă incredibil de multă libertate celor aflați după gratii.
„Când am intrat, mă așteptam să dau aici peste personaje gen Carlos Șacalul sau te miri ce genii ale spargerilor. Am fost dezamăgit. Acum e și mai diferit. Nimeni nu e ‘boss’ după gratii. Cel mai tare interlop afară, odată ajuns aici, urmează sesiuni de consiliere și merge la programe de reconversie profesională. Cel mai mare șmecher în penitenciar nu mai e acela care are puterea pumnului, ci acela care se ține de programe”, explică Aciu.
Gheorghe Aciu a prins ultimele zvâcniri din viața „clasică” de penitenciar. „Când am intrat erau camere de 99 de paturi. În fiecare cameră erau unii considerați șmecheri, și restul, fraierii. Cum pot conviețui 100 de oameni? E clar că unul trebuie să impună reguli. Șef era întotdeauna un șmecher recunoscut în oraș de toată lumea, un lider interlop”, își amintește deținutul. Acum, lucrurile sunt taman pe dos. Cine se dă „Zorro” după gratii rămâne după gratii până la finalul pedepsei. Sau chiar riscă prelungirea perioadei.
Aciu este acum reporter și realizator la Canal 7 – Popa Șapcă, postul cu circuit închis al penitenciarului timișorean. „În ultimii ani, nivelul de educație al deținuților a crescut mult. În ‘98, când am intrat, abia găseai unul cu studii susperioare, acum nu le mai știi numărul. Avem colegi directori de bănci, am avut un coleg senator”, explică. S-a schimbat și tipul infracțiunilor. Locul celor fără educație, închiși în anii ‘90 pentru violuri, furturi, ultraje, scandaluri sau tâlhării, e luat acum de evazioniști, oameni care au avut probleme cu droguri sau au comis accidente grave la volanul bolizilor.
Existp anumite reguli care s-au respectat și înainte de apariția noii legi. „Raționamentul e simplu: eu, dacă aș fi interlop de Timișoara și e închis un interlop din Iași, evident că l-aș proteja, pentru că e de-al meu. O faptă cu violență automat aduce recunoaștere. Jaf armat, de exemplu. Violatorii și pedofilii nu vor fi niciodată acceptați. Cu acești deținuți nimeni nu e prieten”, adaugă Aciu.
În Penitenciarul Timișoara semi-deschis, practic, nu poți face nimic fără să se afle. „S-a distrus mitul de pentenciar tip Guantanamo bay. În noul sistem e greu să se perpetueze chestii pe care lumea să nu le afle. Ai mult mai multă libertate, dar ești mult mai bine supravegheat. Una era înainte când stăteai închis 22 de ore pe zi, cu zeci de oameni în celulă, iar ușa se deschidea doar la apelul de dimineață și de seară. Atunci puteai bate oameni, îi puteai abuza pe cei slabi. Acum, cu ușile celulelor deschise în permanență, e aproape imposibil să faci așa ceva”, explică Gheorghe Aciu.
Centrul de interes al deținuților s-a schimbat și el. Dacă acum 15-20 de ani era important să fii lider în pușcărie, acum e mult mai interesant să valorifici la maximum oferta legii. „Acum să fii cu adevărat șmecher în pușcărie înseamnă să te lase lumea în pace, să te duci la activitățile de calificare, să te duci să lucrezi sau să faci consiliere. Dacă faci un curs de patru luni în care înveți o meserie și îl absolvi, câștigi automat o reducere a pedepsei cu 30 de zile. Interesul tău e să ieși cât mai repede, nu să te dai mare după gratii. La o detenție de șase-șapte ani, poti câștiga doi ani din cursuri. La oameni cu minte sănătoasă, asta înseamnă ceva”, conchide Gheorghe Aciu.
Comentarii prin facebook