Sorin Grindeanu, candidatul USL pe Colegiul II Deputaţi Timişoara, s-a înscris în PSD în 1996, la trei zile după ce partidul pierduse alegerile în fața CDR. La început a fost privit cu suspiciune de proaspeții colegi. Apoi a început să urce în partid. Din 2008 este viceprimar al Timişoarei. În 2011, a fost suspendat, timp de patru luni, de BPJ al PSD Timiș, dar a revenit rapid. Acum, din postura de candidat USL pentru un fotoliu de deputat pe Colegiul II Timişoara, este creditat cu cele mai șanse de a obține un scor record pentru Timiș, la alegerile din decembrie.
Părăsiţi funcţia de viceprimar al Timişoarei, pentru una de deputat. Veţi fi unul dintre sutele de deputaţi. Merită?
Fiecare funcţie are importanţa ei, şi cea de viceprimar, şi cea de deputat. Eu am avantajul că ştiu mai bine decât alţii nevoile oraşului dincolo de prespectiva locală. Nu numai eu, ci tot grupul de candidaţi la parlamentare al USL Timiş putem mai bine să promovăm proiectele locale în Parlamentul României.
Din ce poziţie s-ar putea face mai multe lucruri pentru Timişoara, din cea de viceprimar sau cea de deputat?
În mod cert, ai mai mult de lucru la Primăria Timişoara decât în parlament, dar dacă vrei să îţi iei în serios rolul de parlamentar este altceva. Cunoscând realităţile locale, ştiu, după experienţa de patru ani ca viceprimar, de ce avem nevoie. Se pot face mai multe pentru tot ce înseamnă scoaterea Timişoarei dintr-o anumită autoizolare de Bucureşti. Am mai spus-o, nu cerşim nimic. Timişorenii nu trebuie şi nu au nevoie să cerşească nimic de la Bucureşti. Cerem doar ceea ce merităm.
Puteţi da un exemplu concret de proiect în sprijinul Timişoarei care se poate face doar din băncile parlamentului?
Sunt multe proiecte pe care noi, ca oraş, nu le putem face singuri. Sau le putem face, dar într-un timp mult mai lung doar din resurse proprii. Dacă am beneficia şi de ajutorul guvernamental, ar putea fi făcute într-un timp mult mai scurt. Aici este cheia.
Un proiect de acest gen este cel legat de cele două poduri peste Bega de care Timişoara are nevoie. Acestea nu se pot face decât cu spijin guvenamental. Alt proiect ar fi descărcarea de pe autostradă. În acest moment avem două descărcări, una la Giarmata şi una la Ianova, care nu poţi zice că sunt pentru Timişoara. Trebuie să avem o descărcare normală pentru timişoreni.
Spitalul de copii este o altă idee ce poate prinde contur mai repede cu sprijin de la Bucureşti. Am adunat până acum peste 30.000 de semnături şi am riscat faţă de ceilalţi competitori, dacă nu m-aş fi descurcat în această primă fază. Câteodată este cazul să trecem de la stadiul de promisiuni la angajamente clare. M-am angajat că fac tot ce pot să construim acest corp B al spitalului de copii.
„Da, reuşim”, ca să parafrazând sloganul dumneavoastră, se referă la mai multe proiecte pentru Timişoara sau doar la spitalul de copii?
Demersul cu spitalul de copii nu aş vrea să îl amestec cu politicul. Acolo m-au rugat şi cei de la fundaţie, şi cei de la spital să fiu un fel de port-drapel. Le mulţumesc că, până în stadiul ăsta, mi-am îndeplinit bine jobul la care m-am angajat. Cea mai importantă parte acum urmează. Să facem tot ce este necesar să primim finanţare guvernamentală pentru proiect. Asta se poate face mai bine de la Bucureşti
Plecarea la Bucureşti are legătură şi cu prietenia care vă leagă de Victor Ponta?
Da şi nu. Nu ascund faptul că Victor Ponta îmi este prieten, dar, dacă nu aş fi vrut să fac acest pas, aveam destule argumente să nu-l fac. Sigur că mi-a spus şi el să merg acolo, dar şi eu mi-am dorit să merg. Am avut şi discuţii în familie, şi cu prietenii, şi cu colegii din politică, dar până la urmă eu am vrut să încerc să ajung în Parlament şi să ajut Timişoara cu tot ce ştiu. Sunt un tip bătăios. Nu cedez foarte uşor şi o să fiu la fel de bătăios şi în parlament dacă voi avea încrederea şi voturile timişorenilor.
Aţi demarat o amplă campanie pentru sprijinirea spitalului de copii. Cât din demersul dumneavoastră a avut conotaţie electorală?
Nu vreau să zic din start că nu are nicio conotaţie electorală, dar totodată nu aş vrea să o amestec foarte mult. E cazul să trecem dincolo de promisiuni la angajamente. Unii pot să zică „uite, Grindeanu candidează şi promite aia şi aia”, dar, pe cealaltă parte, nici Grindeanu şi nimeni altul implicat în acest proiect nu va duce spitalul acasă. Va rămâne pentru Timişoara şi dacă e primar Robu sau nu, şi dacă Grindeanu e parlamentar sau nu.
Când şi cum se va finaliza acest proiect privind spitalul de copii?
La primărie suntem în faza de licitaţie pentru proiectare. Trebuie să terminăm toate fazele premergătoare unei finanţări guvernamentale. Sper să grăbim aceste proceduri, ca până la sfârşitul anului să putem obţine o parte din bani. Construcţia va costa 7-8 milioane euro, cu aparatură, suma aproape se dublează. Asta se poate face în patru ani cu posibilităţile locale. Dacă primim măcar jumatate de sumă de la guvern, putem face această constucţie şi în doi ani. Vorbim de o clădire de opt niveluri.
Pe care dintre colegii din consiliul local l-aţi susţine să vină în locul dumneavoastră pe funcţia de viceprimar? Sau e vorba de cineva care va intra acum în CL?
În momentul acesta sunt şapte consilieri PSD în Consiliul Local Timişoara. Dacă nu mă înşel, cel care intră este domnul Bârsăşteanu. Toţi cei şapte au şanse, unii în mai mare măsură, alţii în mai mică măsură. Nu pot lua o astfel de decizie. Ea trebuie analizată în BPJ şi discutată cu colegii de alianţă. Deciziile privind funcţia de viceprimar al Timişoarei nu pot fi luate ca în cazul unei comune de la capătul judeţului. Cu tot respectul pentru acea comună.
Aţi mai vrea să spuneţi ceva?
(Râde) Şi aşa am avut impresia că am spus mai mult decât ar fi trebuit să spun.
Comentarii prin facebook