Convinși că la ultimul scrutin general au făcut cea mai bună alegere dintre câteva variante nu foarte strălucite, cei mai mulți dintre români încă își leagă încrederea într-o bună guvernare USL. Chiar dacă a trecut un an plin de guvernare PSD-PNL, era atipic pentru un popor mioritic ca o majoritate să-și prăpădească bagajul de simpatie atât de repede. Și să credem ce spun românii în sondaje, cum că din nou mergem într-o direcție greșită, alegătorului i-ar fi greu să admită la un an de la venirea lui Ponta la Palatul Victoria că a gafat când a ales să susțină masiv USL, atâta vreme cât alternativa de dreapta nu mai există nici măcar în forma la care a fost când a înregistrat înfrângerea.
Cea mai convenabilă și frivolă concluzie după un an de guvernare USL e să zicem că toți sunt o apă și-un pământ, că nici ăștia nu sunt mai buni decât ăialalți. Poate că finalmente ni se va confirma o astfel de viziune, însă ar fi imatur să spunem azi, la un an de gestiune Ponta, că la capătul mandatului USL va avea un bilanț mult mai prost decât al PDL. Cu un ochi de amator vezi însă că USL și-a făcut zilele astea cam de formă bilanțul, să nu zică lumea că salvatorii națiunii se ascund de aplauzele poporului.
Mai constatăm că suntem martorii unei filosofii simpliste de guvernare, cu un concept iluzoriu de creștere economică, bazat pe Fata Morgana unei mai bune accesări de fonduri europene și pe un nivel mai ridicat de colectare bugetară, în dauna finanțatorilor de campanie evazioniști. Cu aceleași aparate de management și control ca pe vremea lui Boc, dar cu alte guri de hrănit, ca după orice schimbare de guvernare.
Până să-și arate fața novatoare, mâna bună în schimbarea Constituției și proiectarea regionalizării, statul USL pare un ANAF mai mare care adună ce poate și cheltuie ce rămâne după plătirea pensilor și salariilor. Umblând cu partea plină și cea goală a paharului, cred că senzația de stabilitate dată de asigurarea unui buget pentru supraviețuire este partea bună a lucrurilor, dar care nu maschează complet dezamăgirea că ai lui Ponta și Crin nu pot mai mult decât atât, după cum se lăudau. Când va fi abandonat, USL nu va fi criticat neapărat pentru foarte relele ce le-ar face, ci pentru foarte binele promis și neoferit populației.
Ceva a lipsit în bilanțul USL. N-a mai fost acel ceva care să dea farmec vieții, să însuflețească militanții până la extaz: lupta cu Băsescu. Deși plictisește de moarte, abandonarea luptei cu Băsescu este, totuși, un semn de maturitate politică la care nu mă așteptam din partea liderilor USL. Eram ferm convins că în 2014 ratarea programelor cu FMI ar fi fost pusă în spatele încă președintelui, iar cu un an înainte de alegerile generale din 2016 raportul de monitorizare a justiției făcut la Bruxelles va fi fost dezastruos din cauza Monicăi Macovei și delațiunilor lui Băsescu la prietena Merkel
Comentarii prin facebook