Românii sunt poate singurul popor din lume care au un proverb de genul „Capul plecat sabia nu-l taie!”. E un proverb care s-a transformat în ani într-un modus vivendi în special în cazul dregătorilor. Prosternarea și umilința au avut mult mai mari posibilități de câștig decât sobrietatea, demnitatea. Cabotinii și țucălarii au avut șanse mai mari de parvenire decât oamenii serioși. Și acum, mai ales în politică, ascensiunea se face mai puțin prin calități profesionale, prin meritocrație, decât prin slugărirea șefilor.
Miercuri, onor senatorii au confirmat încă o dată cele de mai sus. Astfel, fostul ministru de Finanțe, Darius Vâlcov, a dat dovadă de demnitate și le-a cerut colegilor să-i ridice imunitatea. Iar colegii săi s-au conformat, dându-l pe mâna procurorilor. În schimb, colegul său de PSD, Dan Șova, s-a prosternat, s-a umilit, a făcut cruci, s-a dat cu mir. Și a fost scăpat. Pe același model cu Varujan Vosganian. În cazul lui Șova, încă o dată, senatorii s-au substituit judecătorilor, hotârând cu de la sine putere cine poate fi arestat și cine nu. Or, acest lucru este exclusiv în sfera de competențe a judecătorilor.
Nici nu contează ce apare în dosarele celor doi. Poate unul e mai vinovat decât altul. Poate faptele pentru care este acuzat Darius Vâlcov sunt mai grave decâât cele în cazul lui Dan Șova. Însă nu-i treaba senatorilor, unii cu școala făcută la FF, să-și dea cu părerea despre un dosar sau altul. Fiindcă nu au studiile necesare și nici aplecarea. Avem Justiție în România, avem procurori și judecători. Ei trebuie să stabilească dacă cineva e vinovat sau nu, nu tinichigiul (altfel meserie lăudabilă) Ioan Iovescu. Mai mult, criteriile prin care se dau aceste dispense (citește imunitate) sunt absolut bizare. Adică unul se căciulește și scapă, iar altul e demn și e trântit.
Și nu e ceva nou. Întâmplarea de miercuri este parcă trasă la indigo după una din 12 februarie a.c. Și atunci în fața Senatului au compărut doi senatori, ambii membri PNL. Ion Ariton a cerut, precum Vâlcov, vot pentru ridicarea imunității, iar senatorii s-au conformat. În schimb, intrând în istoria penibilului, Varujan Vosganian a făcut un circ absolut grețos, s-a dat cu mir, a făcut mii de cruci, s-a umilit și ce n-a mai făcut. Iar senatorii au decis atunci, ca și în cazul lui Șova, că nu trebuie să fie deranjat de magistrați. O singură problemă mai este acum. Dacă, în fața senatorilor, prosternarea a avut câștig de cauză, nu știu dacă același lucru se va întâmpla și pe stradă, printre simplii oameni. Dincolo de faptele de care sunt acuzați, Vâlcov și Ariton vor putea merge cu capul sus. Și la alte alegeri, în funcție de ce sentințe vor primi, vor putea să ceară din nou votul oamenilor. În schimb, Vosganian și Șova, în loc de voturi, cred că merită cel mult niște flegme bine țintite.
Comentarii prin facebook