În buna tradiție românească a ciobului care face bășcălie de oala spartă, în ultima perioadă asistăm la niște atacuri destul de facile, „la mișto” ale PSD-iștilor timișeni la adresa primarului Nicolae Robu. (Probabil, punctajul la partid se face în funcție de câte atacuri și glumițe ai făcut pe seama primarului.) Departe de mine gândul că primarul n-ar trebui criticat, mai ales de către un partid de opoziție. Fie și pentru excentricitățile sale, pentru stilul său săltăreț, zvăpăiat și mult prea confuz. Cu două amendamente însă. Atacurile PSD nu vizează atât nerealizările primarului, ci, mai degrabă, sunt un fel de bășcălie la adresa comportamentului acestuia, el fiind prezentat ca un fel de circar care n-are nicio treabă cu problemele orașului. Or, ironia poate fi mai degrabă apanajul presei, al unor observatori etc., nu al liderilor unui partid serios.
Un partid care se presupune că are alternative, are proiecte, are program ar trebui să lovească dur, la obiect și fără menajamente, vizând ceea ce face sau nu face primarul, încercând însă să evite miștourile. Mai les că PSD-iștii sunt pățiți în acest sens, Victor Ponta fiind un campion al glumițelor proaste la alegerile prezidențiale, lucru care l-a costat scump. (Dar numai oamenii inteligenți învață din greșelile altora…) Altfel, pare că PSD nu are nici proiect, nici program, nici alternativă la Robu. De aceea, și în Consiliul Local Timișoara dansează ba în opoziție, ba la putere, în funcție de interesele de moment ale unuia sau altuia dintre consilierii. Ca să nu mai spun că social-democrații încă sunt reprezentați în Executivul primăriei prin matusalemicul Traian Stoia. În al doilea rând, cu toate că ne mai desparte doar un an de alegerile locale, PSD nu are nici acum un candidat care să se bată cu Robu. Cât o fi acesta de „plutitor” în sferele virtuale. Și nu are candidat fiindcă nu prea are nimeni curajul să iasă la bătaie cu „bufonul” care ne-ar face de râs în întreaga țară. Cine ar putea să se bată totuși cu Robu, fără însă să o facă, din jenă sau alte motive? În cele de mai jos o trecere în revistă a numelor vehiculate în acest sens.
Nu e un secret că numele cel mai vehiculat, încă de mult timp, pentru o candidatura la Primăria Timișoara a fost cel al lui Sorin Grindeanu. Aflat în vârful carierei sale politice, fiind președinte de filială și ministru, Grindeanu are o media bună și susținere largă în filială. Pe de altă parte, el n-a prea avut curajul să intre în lupte ale căror rezultat nu se știa dinainte, „vitejia” lui Grindeanu reducându-se la competiții unde concura de unul singur. Așa s-a întâmplat și pentru șefia filialei, când s-a retras în fața lui Titu Bojin, sau pentru funcția de președinte executiv, cedată fără luptă lui Adam Crăciunescu. Ca atare, e foarte puțin probabil să-l avem pe Grindeanu candidat în numele PSD.
De ce nu, ar putea să candideze și Ilie Sârbu, șeful neoficial al filialei. Cam peste tot, liderii de filiale candidează ori la președinția de consiliu județean, ori la primăria reședință de județ. Prin 2008 s-a mai discutat despre candidatura sa, dar a ales atunci să piardă la scor președinția consiliului județean. Sârbu ar avea acum ocazia să demonstreze ce clamează lingăii săi, că însăși Providența l-a trimis pentru a face un bine Banatului. Și vom vedea, în fine, cât de mult este iubit, nu ca până acum, când se pitea în spatele unor liste și pe colegii prefabricate. Dar pentru asta trebuie să ai două perechi de cojones, sau măcar una tare și întreagă, ceea ce nu-i cazul.
Un alt „greu” al PSD Timiș este, indiscutabil, Gheorghe Ciobanu, care țintește la a doua funcție în filială. El a mai încercat marea cu degetul în 2008, când a candidat pentru PDL. N-a făcut mare brânză, deși a investit enorm în campanie. Ajuns la o anumită maturitate politică, puțin probabil ca el să mai arunce cu banii ca acum șapte ani și să se mai facă și de râs în plus. Mai ales că nici vămile nu mai sunt ce au fost odată…
Un alt posibil candidat ar fi deputatul Florică Bîrsășteanu. Acesta a cam intrat în dizgrația colegilor, după ce, recent, a recunoscut că Robu e greu de bătut. El candidează acum la funcția de președinte al PSD Timișoara, unde îl va avea drept contracandidat pe Sebastian Răducanu, reprezentant al „lupilor” tineri din filială. Evident că Bîrsășteanu nu va intra în lupta de la primărie, dacă va pierde disputa din partid. Iar dacă o va câștiga, probabil el este cel care va fi „sacrificat” la anul.
În lipsă de altceva, PSD poate împrumuta un candidat de la aliatul UNPR, cel care asigură, după cum, știm interesul național și, pe cale de consecință, județean. Ar putea fi astfel Ion Răducanu, care are la activ două competiții la primărie, la ultima având mai puține voturi și decât un candidat (Ioan Gârboni) care se retrăsese din cursă. Dar îi ajunge și lui Răducanu, astfel că nu va candida. Să intre atunci în luptă fiul său, Sebastian? Cunoscut drept un tânăr cu destul bun simț, el n-are experiență politică și e prea puțin cunoscut. Ce-i drept, dacă ar vota doar clubberii, ar avea ceva șanse. Altfel…
Dacă am intrat în zona viitorului PSD, mai trebuie amintit și Alfred Simonis. El nu s-ar da la o parte, că n-are nimic de pierdut. Dar nici PSD n-ar avea de câștigat prin candidatura sa, ba din contra. Totuși, în lipsă de altceva, ar putea fi luat în calcul. În fine, ar mai fi ceva candidați, dacă e să-i cauți cu lupa, cu toții având șanse de victorie egale cu ale lui Gigi Becali de-a câștiga Premiul Nobel pentru Literatură cu volumele scrise în pușcărie…
Comentarii prin facebook