Românii se numără printre cei mai nefericiți oameni, nu doar din Europa, dar și de pe mapamond. Nu o spun cercetătorii britanici, ci tot felul de barometre care cercetează starea de fericire a unui popor. Ba un un sondaj din 2012 i-a găsit pe români ca fiind cei mai nefericiți dintr-un calup de 58 de țări în care s-au efectuat astfel de sondaje. Dar nici nu trebuie să te uiți pe astfel de barometre, ca să vezi că oamenii din jur sunt nefericiți. Poți să vezi ce mare diferență există între trecătorii pe care-i vezi într-un oraș din România, în comparație cu unul dintr-o țară străină. Cu ochii privind în gol, cocoșați și la propriu și la figurat, îngrijorați de ziua de mâine, românii chiar nu sunt fericiți.
În acest ocean de tristețe există însă și o insulă a fericirii. Se află la București, într-o imensă clădire construită pe timpul lui Ceaușescu. Înainte i se spunea Casa Poporului, iar acum e Palatul Parlamentului. Acolo o să vedeți numai oameni fericiți. E drept, mai au și ei tristeți trecătoare, că le cade părul, i-a părăsit amanta pentru un coleg căruia nu i-a crescut burta, că beizadeaua lăsată acasă e o pramatie care a luat notă mică la Bac etc. Uitați-vă la ei și uitați-vă la un om de pe stradă. Veseli, bucălați, cu glume proaste la ei tot timpul, iar când sunt doar între ei mai fac și bancuri cu „bizonii” sau „viermii” care i-a trimis acolo. Fiindcă asta suntem pentru ei, „nemuritorii”, fraierii care-i votează.
Marți a fost o zi mare pentru aceste pușlamale fericite. Cică „și-au luat parlamentul înapoi”. De parcă cineva îl ocupase. Și dacă tot l-au luat, s-au gândit să-și trântească niște pensii babane pentru atunci când vor fi la pensie. În funcție de numărul de mandate, până la 1.000 de euro, pentru somnul tras pe băncile parlamentului. Mă rog, în afară de somn și tras pârțuri în bănci, mai vine „corvoada” de-a vota din când în când în funcție de degetul arătat de liderul de grup. Fiindcă a fi fericit înseamnă să nu gândești. Gândesc alții pentru tine. Vezi degetul îndreptat în sus, votezi cu „Da”, îl vezi în jos, votezi „Nu”. E greu, nu-i așa?
Ei n-au probleme nici din cele cu care se confruntă tot mai mulți în ultima perioadă. Adică cu DNA. Fiindcă un parlamenatr dacă fură și este prins trebuie să-și dea avizul colegii lui pentru a fi cercetat. Colegi care se gândesc, la rândul lor, la ziua în care vor ajunge în vizorul procurorilor și vor avea nevoie de votul celor din jur. În această „insulă a fericirii” ar trebui să se legifereze, să se lucreze pentru oameni. De fapt, acolo sunt niște indivizi adunați într-o coterie care se vrea deasupra legii și deasupra tuturor. Pentru ca circul să fie complet, se mai și ung cu mir unul pe altul, într-un spectacol grotesc și de-a dreptul scârbos. Și nu le ajunge nici măcar actuala imunitate, lucrând la una și mai mare și mai tare. Fiindcă ei se gândesc doar la propriile persoane, adică pensii și imunități. Am mai spus-o, în orice țară, Parlamentul trebuie să fie principalul exponent al democrației reprezentative. La noi e doar o gașcă de nelegiuiți, dar foarte fericiți. Într-un ocean de tristețe, ei „și-au luat parlamentul înapoi” și pot să râdă și ma abitir de tristețea noastră.
Comentarii prin facebook