Interesantă bârfa cu strategia PSD de cucerire a Primăriei Timișoara. Cea cu profesorul Craina, președinte executiv ales al PSD Timișoara, care va fi puternic sprijinit de social-democrați cu ocazia scrutinului pentru funcția de rector al Universității de Medicină și Farmacie. Iar după ce lumea îi va zice „domnu’ rector”, atunci să vezi travaliu și amenințare pentru actualul primar al Timișoarei. De altfel, liberalul Nicolae Robu a fost și sursa de inspirație pentru cei de la PSD, după ce alt rector, Marilen Pirtea de la Universitatea de Vest, le-a fost suflat pesediștilor de către foștii pedeliști, acum liberali și ei. Interesant, nu? Nu neapărat mimetismul celor de la PSD, cât perspectiva ca o universitate de calibrul UMF să aibă cel puțin timp de un mandat un rector ales pe cu totul alte criterii decât cele firești.
Habar n-am care mai sunt criteriile pentru alegerea unui rector, dar oficial bănuiesc că se vorbește de meritocrație, de niște criterii profesionale ce trebuie îndeplinite, titluri, lucrări, performanțe și capacitatea de a atrage voturile electorilor din Senatul onorabilei instituții de învățământ. Aici intră PSD în pită să pornească mașina de vot după modelul atât de uns cu ocazia atâtor prilejuri. Cât de performant și de respectabil ar fi prof. Craina (și nu-mi permit să pun la îndoială așa ceva), ipoteza ca partidul să mă facă rector doar ca să mă plimbe prin fața primăriei m-ar umili în relația profesională. Și să câștige corect funcția de rector, Marius Craina tot băiatul partidului va rămâne, cum atâția ani a fost băiatul tatii la Loga.
Disperarea PSD după funcția de primar al Timișoarei, un fel de Everest escaladat în labe de scafandru, poate duce partidul spre tot felul de idei năstrușnice. Să fim serioși, Nicolae Robu a ajuns primar pentru că nu a mai candidat Gheorghe Ciuhandu, iar PSD știe acest lucru, nu degeaba se chinuia Ponta să-i tragă liberalului preșul de sub picioare. Apoi, fără să diminuez meritele lui Nicolae Robu, alegerile din 2012 au dat prima șansă unui candidat USL și dacă acesta era prost ca gardul, mincinos ca Ponta sau hoț ca… luați dvs unul, la alegere, că aveți de unde. Altfel, PSD Timiș a mai avut rectori în bagajul de cadre. Pe cei de pe vremea lui Ceaușescu nu-i mai amintesc, dar în zilele noastre ultimul a fost Ioan Talpoș și nimeni nu s-a gândit să-l promoveze în lupta cu de neînfrântul Gheorghe Ciuhandu.
Rețeta cu piesele grele aruncate în lupte electorale a fost încercată nu o dată de partidele politice. Rectorul Robu a fost luat la liberali după ce a devenit simpatic ca rector, Marilen Pirtea a fost în câteva rânduri destul de efervescent în viața publică, chiar înainte de a se spune despre dumnealui că va candida pentru deputăție din partea PSD ori că este varianta de rezervă a liberalilor pentru primărie în 2016. În sport, cel puțin la nivel de imagine, PDL Timiș l-a scos în față pe Emerich Dembrovschi, PSD pe prof. Ion V. Ionescu și regretatul Simion Surdan, dar aceștia, chiar dacă modești din punct de vedere politic, erau deja „rectori” în domeniul lor de activitate. Nu aveau nevoie să-i sprijine PSD, cum nu Constantin Ostaficiuc l-a propus conducerii de partid pe Dembo pentru o statuie în Ciudad de Mexico.
Comentarii prin facebook