Prea mari pentru a circula pe Bega? Idolu si Simonis se tem ca proiectul vaporreto va aduce o „gaura” in bugetul local

Povestea celor șapte vaporetto, care ar trebui să ajungă pe Bega, ar putea să se termine… înainte să înceapă. Cel puțin așa văd lucrurile doi consilieri locali ai PSD care sesizează o mulțime de probleme în acest proiect. Ei spun că vaporașele alese s-ar putea să fie prea mari ca să circule pe Bega, iar cele 10 milioane de euro disponibile pentru reabilitarea malurilor și pentru achiziționarea celor șapte ambarcațiuni, provenite în mare parte din fonduri europene, s-ar putea pierde.

Problema celor șapte vaporetto a fost adusă din nou în fața Primăriei Timișoara, de data aceasta de către consilierii locali PSD, Alfred Simonis și Daniel Idolu. Cei doi au trimis municipalității o interpelare scrisă, care conține cinci întrebări, în care cer explicații despre proiectul de reabilitare a malurilor Begăi și despre modul în care vor funcționa vaporașele. Cei doi susțin că se tem că banii primiți de la uniunea europeană, respectiv 34,1 milioane de lei, din totalul de aproximativ 50 de milioane de lei, vor fi pierduți. Interpelarea social-democrațiilor continuă prin a sublinia diferite probleme. „Cum intenţionaţi să implementaţi în mod legal activitatea de transport public pe Bega cu cele 7 vaporetto în condiţiile în care: Bega nu este navigabilă, conform poziţiei Autorităţii Navale Române; Un serviciu de transport public pe Bega cu nave de genul celor planificate nu va fi autorizat de ANR înainte de dragarea şi cartografierea canalului, marcarea acestuia, semnalizarea şi reglementarea, conform reglementărilor specific ale Autorităţii Navale Române, cu excepţia navigaţiei sportive şi de agreement; Prin PUZ-ul aprobat de CL în 2009, canalul Bega figurează cu activităţi permise pentru „sport şi agrement”, care sunt incompatibile cu „transportul public” şi nu pot coexista, din punct de vedere legal şi din motive de siguranţă a navigaţiei”, au transmis cei doi.
Tot ei susțin că vaporașele alese, și care sunt stabilite prin caietul de sarcini, ar fi prea mari pentru a naviga pe Bega. „Cum intenţionaţi să rezolvaţi problemele tehnice pe care le ridică gabaritul navelor alese pentru serviciul de transport public? Având în vedere următoarele aspecte: Navele pe care le-aţi stabilit prin caietul de sarcini ies din gabaritul canalului; Pentru a utiliza nave de capacitatea şi dimensiunile propuse prin documentaţia tehnică, este necesară ridicarea nivelului apei pe canalul Bega, ceea ce implică repararea de urgenţă a stăvilarului de la Sânmihaiu Român (care nu este în jurisdicţia PMT!). Echipa de specialişti ai PMT încă nu a clarificat dacă e posibilă ridicarea nivelului Begăi din punct de vedere tehnic până la cota necesară utilizării în siguranţă a acestor nave cu gabarit prea mare pentru dimensiunile canalului Bega (rezistenţa malurilor, magnitudinea valului de siaj, efectul de eroziune, etc…)”, mai subliniază Daniel Idolu și Alfred Simonis. Cei doi sociali-democrați au mai ridicat semne de întrebare și în legătură cu numărul de potențiali clienți pe care le vor avea aceste ambarcațiuni: „Cât estimaţi a fi numărul mediu lunar de potenţiali clienţi ai serviciului de transport public transportaţi cu 7 “vaporetto”? Având în vedere următoarele aspecte: Viteza LEGALĂ de navigaţie pe canalul Bega este de 12 km/h şi 6 km/h sub poduri. Viteza de exploatare a navelor a fost stabilită în Caietul de Sarcini în mod eronat de către “specialişti” la 25 km/h, pentru a putea justifica eficienţa unui serviciu de transport public. La viteza legală, durata de tranzit de la podul Modospana la Uzina de Apă depăşeşte 1 –oră pentru un traseu de numai 8 km, condiţie în care potenţialii clienţi ai serviciului „vaporetto” vor opta pentru alt mijloc de transport în comun, cu taxiul sau pe jos către destinaţie”.

Desigur, lista problemelor continuă: „Cum veţi motiva un număr semnificativ de marinari certificaţi de ANR să renunţe la navigaţie pe Dunăre sau oceanele lumii, ca să deservească cele 7 “vaporetto” pe canalul Bega? Având în vedere următoarele aspecte: Personalul navigant al acestor nave are nevoie de o calificare specială, care implică automat un nivel de salarizare mult superior şoferilor de autobus şi vatmanilor de la RATT; Porturile de la Dunăre se confruntă cu lipsa de personal navigant specializat, datorită faptului că satisfacţia profesională şi materială a acestor persoane este mult mai mare pe mările lumii şi lucrând pentru companii de renume, în ţări dezvoltate şi nu pentru RATT la Timişoara; Atragerea unui personal calificat şi certificat la comanda celor 7 „vaporetto” pe canalul Bega are şanse minime de reuşită, datorită capacităţii de salarizare a RATT”. Nu în ultimul rând, Simonis și Idolu au subliniat faptul că acest proiect ar putea să aducă pagube bugetului local: „De unde şi cum se va finanţa deficitul pe care îl vor aduce la bugetul local costurile de operare a acestui serviciu de transport public cu 7 “vaporetto” ? Având în vedere următoarele aspecte: Potenţialul de pasageri ai acestui serviciu a fost estimat în mod exagerat de către „specialiştii” serviciului tehnic din PMT pentru a justifica necesitatea a 7 „vaporetto” de 50 – 70 locuri fiecare şi, probabil că în realitate nu vor călători nici 10% din încărcarea estimată pe cursă; Biletul de transport public trebuie să rămână 2 lei, altfel se intră în competiţie cu transportul cu taxi, care reduce timpul de parcurs între destinaţii; În cazul, puţin probabil, în care se vor angaja marinari certificaţi pentru cele 7 “vaporetto” pe Bega, salariile acestora vor fi de nesuportat pentru bugetul RATT, deci vor trebui suportate de la bugetul PMT (?!)”.
La finalul interpelări cei doi cer primarului și executivului PMT să stopeze licitația de achiziție a vaporașelor și să ia legătura „rapid” cu un specialist alături de care să analizeze riscurile proiectului și să modifice specificațiile tehnice ale navelor. Simon si Idoul spun că altfel primăria riscă să se aleagă cu o gaură de 50 de milioane de lei. Totuși, este de menționat faptul că specificațiile tehnice ale navelor au fost aprobate tot de Consiliul Local Timișoara, dar în 2011, când Gheorghe Ciuhandu era primar.