Ce-are sula cu prefectura si flotarea cu cultura?

Mult timp și multă lume a așteptat startul unei campanii coerente a Timișoarei pentru obținerea mult doritului titlu de Capitală Culturală Europeană. Au existat ce-i drept unele acțiuni sporadice, dar puțin convingătoare, în lipsa unei strategii coerente. A mai fost și un scandal privind un eventual plagiat al strategiei de promovare făcută de concurența din Cluj. În rest nimic semnificativ, ceva care să te scoată din amorțeală. În fine, la începutul acestei săptămâni a fost dat și mult așteptatul start al campaniei. S-a întâmplat la puțin timp după ce niște polițai locali înfometați probabil de cultură au izgonit din Piața Operei soliștii unui cor regal din Olanda. Cică nu știau să cânte manele și nici nu acceptau bani lipiți pe frunte.
Așadar ținută la secret, strategia culturală a fost făcută publică luni. O strategie pentru care, să ne înțelegem, s-a muncit mult de tot, s-au stors creiere, s-au transformat nopțile în zile și zilele-n nopți. În ce constă? Deja știți. Toți timișorenii, de la copii la bătrîni, de la muncitori la dascăli universitari, de la PNL-iști la PSD-iști, sunt invitați să-ș dea obolul la acest demers important. Cum? Simplu, făcând câte 21 de flotări. Nu logice, ci pe bune. (Sau 21 de genoflexiuni, au fost îngăduitori inițiatorii.) Flotările sunt filmate și postate pe pagina de Facebook a asociației care se ocupă de promovarea Timișoarei și astfel dăm cultură întregii Europe. O provocare gen „Ice bucket challenge”, din care sunt convins că inițiatorii s-au și inspirat. Un lucru care iese din tiparele clasice e de apreciat, la fel și conceptul open-minded. Dar există o limită și aici. Și unele idei care par inedite ajung dacă depășesc un prag un fel de bizarerii fără sens.
E adevărat că și mișcarea e foarte bună, dar e cam greu să înțelegi ce legătură au flotările cu o chestiune serioasă precum un titlu de Capitală Culturală Europeană. Eventual această campanie era bună pentru titlul de „Capitală europeană a pițiponcelii”. Din păcate, tot mai mult Timișoara este asociată în țară cu tot felul de năstrușnicii și lucruri deloc lăudabile. Suntem orașul parangheliilor țigănești fără număr, a palatelor țigănești, suntem orașul cu palmieri veștejiți și proiecte de fântâni kitschoase. De puțin timp suntem orașul în care milițienii locali alungă corurile străine de pe stradă și vom ajunge și orașul cu „flotangii”. Oare nu-i prea mult pentru un oraș care se vrea Capitală culturală europeană pe bune, iar nu capitală a mușchiuloșilor?