Președintele PNL Timiș și-a dat demisia. Nicolae Robu, primarul cu cel mai slab scor înregistrat la alegeri în lupta cu PSD, a anunțat că așa nu se mai poate și că dumnealui nu va mai ocupa o funcție în organizația liberalilor timișeni atâta vreme ce în partid vor activa persoane ca Dănuț Groza, primar de Sânnicolau Mare. De ce primarul din Sânnicolae Mare? E o poveste mai veche și s-ar putea discuta inclusiv pe seama bisericuțelor din PNL Timiș. Informația însă trebuia numaidecât alăturată știrii că președintele de filială și-a dat demisia ca nu cumva să se interpreteze că Nicolae Robu a făcut un act de bărbăție din retragerea sa cu torțe. Poate că așa ne-am fi gândit cu toții când auzeam că omul, vertical, se hotărăște să-și asume responsabilitatea, chiar dacă acea responsabilitate nu i-ar fi revenit exclusiv pentru ce s-a petrecut în filială cu ocazia alegerilor parlamentare. Nu, Nicolae Robu n-a dat cu basca de pământ, nu și-a lăsat trufaș izmenele pe genunchi, nici măcar n-a aruncat elegant mănușa vreunui adversar, ci pur și simplu a plecat, lăsând ușor să-i cadă, neobservat, prosopul.
N-a zis nici că ar mai fi stat o tură în fruntea organzației, dar nici că n-ar fi stat. Ba chiar a prezentat o serie de argumente care să-i explice rezultatul slab în alegeri, printre care se numără și câteva chestiuni rezonabile, cum ar fi confiscarea de către București a listelor cu eligibilii din Timiș. Tanda pe Manda însă, nu cred că Nicolae Robu ar fi renunțat la șefie atât de ușor, iar dacă totuși ar fi părăsit-o pe cea județeană, ar fi făcut-o pentru a merge cu îndrăzneală în cea centrală, unde a și cerut o curățenie generală și alegeri meritocratice nemaivăzute până acum. Ca să se potențeze valoric, în ședința furtunoasă care l-a făcut să abandoneze, Nicole Robu și-a anunțat colegii că peste patru ani nu se mai pot baza pe candidatura sala Primăria Timișoara, dar haideți să nu tragem obloanele peste viitorul administrativ al personajului Nicolae Robu.
N-am să zic nici că Timișoara se va prăbuși fără Nicolae Robu primar, cum n-am să zic nici că va fi mai bine fără el și că abia aștept să plece din executivul municipal. Spun doar că nu cred în melodramatismul edilului liberal, nu cred că omul va renunța la calul alb pe care se visează deja în calitate de prinț al Capitalei Culturale Europene, în 2021. Și dacă nu va mai avea sarcini politice, nu cred în ruptul capului că Nicolae Robu nu va mai candida pentru încă un mandat, poate cel mai important. Cu atât mai mult cu cât lumea cu votul în buzunar habar nu va avea de ce se întâmplă în filiala județeană liberală, că primarul în funcție va candida cu mandat de la PNL, ca independent sau chiar ca pesedist. Atunci de ce nu ar candida? De ce crede cineva din PNL Timiș, că oricât de slab organizator ar fi Nicolae Robu, vreun Dănuț Groza de Sânnicolau Mare va fi o figură mai cu „vino-ncoa” la electorat decât „ciudatul” de Nicolae Robu?
Cum să nu, un partid poate fi asimilat unui orice fel de club. De biliard, bowling sau navomodele. Iar membrii clubului se gândesc cum le este lor mai bine, în interior, nu cum ar vrea cei dinafară. Gașca primarilor își poate imagina că e mai bine cu Groza sau Roman de Deta. Până la un punct așa este. Ei sunt mulțumiți, ei sunt motivați pentru o luptă electorală, dar până la urmă electoratul urban, timișorean, nu dă doi bani pe idealurile „sindicatului” primarilor liberali de comune sau mici orașe din Timiș. Tot la o imagine sau mascotă, după caz, se vor gândi, iar Nicolae Robu poate că le va lipsi liberalilor în acele momente. Știu că mai e mult până departe, dar tare aș fi curios cum ar decurge relația unui premier Sorin Grindeanu cu un primar de Timișoara, Nicolae Robu, ce etalează o confortabilă neafiliere politică. Dar mai bine mă opresc aici, că s-ar putea să povestim degeaba.
Comentarii prin facebook