Sf. Nicolae, patronul Greciei, Rusiei şi al multor oraşe din Apusul Europei, sărbătorit pe 6 decembrie, este unul din cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii, datorită multelor minuni săvârşite atât în timpul vieţii, cât şi după moartea sa. Arhiepiscopul Mirei Lichiei s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea.
La primul sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, Sf. Nicolae a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Sfântul, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu o nuia, în semn de avertisment. Sf. Nicolae a murit în anul 340, iar din 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică din Bari.
Copiii din ţările creştine au fost învăţaţi că în noaptea de 5 spre 6 decembrie Sfântul Nicolae vine şi le încarcă ghetuțele cu dulciuri, jucării sau daruri, dar unii găsesc şi câte o nuieluşă. În unele zone, copiii îi lasă moşului apă şi morcovi pentru calul său. Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolţit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea să înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum spun tradiţiile populare.
Multe ţări au propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Nicolae. În Olanda, episcopul călătoreşte pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, din care află cum s-au purtat copiii în timpul anului. Cei cuminţi sunt răsplătiţi cu daruri, iar cei obraznici sunt luaţi de asistentul său, Black Peter.În Germania, Sfântul Nicolae călătoreşte tot cu un însoţitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate şi o nuia în mână. Copiii obraznici sunt pedepsiţi cu lovituri de nuia. Polonezii cred că darurile vin de la stele, în timp ce ungurii spun că ele sunt aduse de îngeri.
În tradiţiile româneşti, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, păzeşte soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte, este iscoadă a diavolului, stăpâneşte apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec, apără soldaţii în război, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace care vor să se mărite. Peste 800.000 de români, majoritatea bărbaţi, îşi sărbătoresc ziua onomastică de Sf. Nicolae. Mai mult de jumătate sunt bărbați, care poartă numele de Nicolae, Niculai, Nicușor, Niculae sau Nicu, iar femeile se numesc Nicoleta, Niculina, Nicolina sau Nicola.
Comentarii prin facebook