Referendumuri se pot face cu sutele pe te miri ce subiecte. Nu s-au prea făcut ca în alte țări, de exemplu Elveția, dar legea îți dă voie să le organizezi într-un cadru legal de care la noi nu se prea ține seamă. Nu poți face referendum pe chestiuni ce-ți nenorocesc bugetul. Nu poți întreba poporul dacă vrea salarii mai mari sau dacă ar vrea gratuit cu tramvaiul. În rest, un referendum, dacă nu e făcut a proasta, chiar are darul de a dinamiza spiritul civic al unei comunități. Poți scoate din adormire grupuri de oameni, cu condiția să fie un subiect pentru care se ascute dezbaterea și să intereseze grupuri mari de cetățeni. Îi faci responsabili pentru chestiuni locale sau naționale, pentru ca mai apoi să speri că prezența la vot scăzută nu ne va duce în situații ca-n 11 decembrie 2016.
Poți întreba dacă poporul vrea metrou la suprafață sau în subteran, poți vedea ca administrator local dacă e importantă chestiunea pasajului prin Piața Operei, poți întreba dacă stadionul „Dan Păltinișanu” trebuie dărâmat pentru a se face altul exact în acel loc sau mai bine contruim lângă și le păstrăm pe amândouă. Sau poți întreba dacă sala polivalentă e mai bine să fie făcută în Girocului sau în campusul sportiv din zona stadionului. Nu poți întreba care meclă este mai simpatică, cea de rocker a primarului Nicolae Robu sau cea de milițian a președintelui CJ Călin Dobra, dar pentru asta avem alegerile locale din 2020.
Din păcate, o chestiune pe care timișoreanul iubitor de sport a așteptat-o decenii după revoluție a ajuns în faza unei polemici cu evident substrat politic. N-aș apela la logica „interesului local” și la cea cu „binele timișoreanului”, căci treaba oricum nu-i interesează pe mulți dintre cei implicați. Nu cred nici că se va ajunge la referendum, dar, mai nasol, nu cred că se vor face nici stadion, nici sala polivalentă, deși ambele tabere politice vor să-și treacă în palmares o astfel de realizare. Pentru prima oară la București avem premier un timișorean, iar dacă se vor face cele două obiective de infrastructură sportivă, atunci principala preocupare a ctitorului va fi să le lege de culorile propriului partid.
Disputa de zilele trecute se duce pe locul în care se va construi sala polivalentă și pentru stadion. Pentru cine nu știe încă (și probabil sunt mulți, apropo de referendum, d-le Robu), primăria liberalului are un plan interesant de campus sportiv, dar nu are bani pentru așa ceva. În viziunea lui Nicolae Robu, în spatele actualului stadion ar urma să se facă peste mii de ani, deodată cu metroul, un stadion modern de 42.000 de locuri, o sală polivalentă de 16.000, bazin olimpic, velodrom, hipodrom și nu mai contează ce. Chiar și un cocoș, la mintea lui, ar înțelege că un campus sportiv în zona actualului stadion e o soluție mult mai atractivă. Timișoreanul este obișnuit cu mersul la meciuri pe această rută, complexul studențesc e aproape, iar o sală de sport în proximitate ar spori interesul microbistului de fotbal pentru baschet, al celui de handbal pentru fotbal și așa mai departe.
Numai că la noi, când îți expui viziunea de dezvoltare, există riscul ca adversarul politic să știe cum să nu facă, pentru ca alegătorul să nu identifice măiastra lucrare cu promisiunile celuilalt partid, pentru situația realistă în care Sorin Grindeanu nu ajunge președintele României și va încerca o contracandidatură la Nicolae Robu pentru Primăria Timișoara. Nu mai contează câte studii de prefezabilitate s-au făcut, câte documentații plătite de primărie și CJ, important este ca stadionul și sala polivalentă să fie făcute pe terenul CJ, instituție condusă de PSD, și să se sublinieze faptul că arena va fi după proiectul de la Craiova, pam-pam, ridicat la insistențele duduii Olguța Vasilescu și finanțat de Victor Ponta premier. Tot ei au și acum banii. Asta e tot ce contează. Mai departe, referendum sau orice altceva va fi un consum de energie și o campanie electorală mult prea timpurie.
Unii vor zice să se facă oriunde și oricum, numai să se facă, chiar și la Giroc, sala polivalentă, chiar și cu dărâmarea lui „Dan Păltinișanu”, pentru noul stadion. Că mâine-poimâine Grindeanu va fi dat jos pentru a se înscăuna Dragnea, iar timpul Timișoarei va fi fost trecut. E posibil și scenariul ăsta. Azi însă, demnitarii timișoreni se ceartă pe câți cârnați va mânca fiecare când se va tăia porcul. Care „porc” s-ar putea să nu mai meargă în investiții, în stadioane și săli polivalente la Timișoara, ci în pensii și ajutoare sociale, când s-o fi gătat bugetul pe anul 2017 și va veni potopul în 2018.
Comentarii prin facebook