Nu am citit proiectul Toader pentru grațiere si nici proiectul Iordache, nici proiectul Nicolae, nici draftul Dragnea, nici delirul erotic Băsescu, dar mă deranjează trendul. Nu mă pierd in amănunte tehnice, dar e clar că nu acestea trebuie reținute, ci faptul că pe oamenii ăștia din politică îi frământă ceva, scapărea hoților închisi sau necondamnați încă, toate ascunse sub nevoia unei alinieri a legislației la cerințele UE si ale CCR. Întracolo se îndreaptă, indiferent că îi oprești azi cu megademonstrații, apoi mâine cu obrazul arătat de nu știu ce comisar european sau secretar american, finalmente picătura va străpunge chiar și piatra. Trebuie să stai cu ochii pe ei, iar asta nu este o treabă care să facă parte din obligațiile noastre democratice. Ca drepturi, da, avem dreptul civic să-i oprim, dar de ce trebuie să stăm ca paznici la hoții ăștia, de ce trebuie să ne prefacem că este în regulă, că așa se joacă democrația, când știm cu toții că este vorba de o veghe permanentă, o supraveghere a tâlharului, nu o chestiune de democrație, nu un moft, de sabotarea unui program promis de PSD în campania electorală?
Senatorul de Timiș Alina Gorghiu a fost atacată pe bună dreptate în presă pentru complicitatea sa la votul din comisia juriducă a senatului, când cu grațierea propusă de Nicolae și Iordache. Deși a pus-o pe seama unei strategii de partid de care președintele interimar al PNL habar n-avea, ieșirea lui Gorghiu din sedința comisiei e dubioasă și lasă loc interpretării că nici liberalii nu sunt mai buni. Corect. N-aș sfătui pe nimeni să voteze PNL, dacă e dezgustat de PSD. De multe ori am avut aceeași senzație că PNL – sau măcar o parte din PNL – face un joc dublu, iar asta nu se poate să nu aibă legătură cu intrarea liberalilor în troaca USL și în alte cârdășii aproape la fel de toxice. Dar măcar liberalilor le este rușine, pleacă din sală, păstrează măcar niște aparențe. Totuși, să nu uităm că liberali ca Blaga, ditamai copreședintele, au ieșit total din politică pentru o anchetă DNA, în timp ce alți lideri de partid, condamnați fiind, cer CCR indulgența legii pentru a-și face loc în Executiv.
Liberalilor le este frică să fie asociați cu fenomenul piedicilor puse de PSD anticorupției, ceea ce denotă că știu care este partea bună a lumii și care este cea rea, dar anumite interese îi fac să nu se poată abține. E adevărat, treaba asta nu ne ține prea mult de cald și nici de bun simț, dar este o realitate pe care trebuie să o recunoaștem. La unii PSD-iști, mulți dintre ei, mă tem că este alterat și acest simț. Nu au glanda care să le transmită mesajul că a fura, a șmecheri, a minți e ceva nesănătos pentru o relație de lungă durată cu societatea. E vorba de o „sectă” care se mobilizează mult mai eficient pentru atingerea propriilor interese decât poate reacționa țara în ansamblu. Din acest motiv, mă tem că mizeria asta de joc cu polițistul rău și polițistul bun făcut de Dragnea în tandem cu Iordache sau Nicolae nu va putea fi contracarat prin reacția străzii.
Să spui că PSD face un joc murdar e o banalitate. Dar să nu-ți dai seama de asta sună a prostie. Asistăm astăzi la o cumpărare a „păcii sociale” prin salarii nemaipomenite în sectorul bugetar. E dezolant să vezi cum milioane de oameni devin complici cu această gașcă de hoți, refuzînd să vadă viitorul acestei țări mai departe de ziua de salariu. Dacă eu fur și îi dau unuia o parte din ce fur pentru a-i cumpăra tăcerea este asociere de infracțiuni. Dacă pun pe cineva să stea de șase în timp ce eu sparg o casă, de asemenea. În afară de a fura cu iscusință, PSD mai face ce știe mai bine: dezbină populația. Așa cum Securitatea reinventată a pus români cu unguri să se bată la Tg. Mureș, în primăvara lui 1990, intelectuali cu proletari câteva luni mai târziu, aceeași rețetă ni se se servește și acum. Și tare mă tem că nu sunt paranoic dacă bănuiesc că proiectul acestei dereglări programatice vine de undeva din afară, de departe, tare departe, de unde ne-au venit nouă mai toate relele.
Comentarii prin facebook