Se poate în 1.000 de orașe din întreaga lume, printre care și mari capitale europene precum Paris, Londra, Berlin sau Lisabona. A fost implementat și în România la Cluj (că doar nu în Bucureștiul lui Gabi Pandele), oraș care a luat locul Timișoarei în privința inovațiilor și deschiderii spre nou. Este vorba de bugetul participativ, instrument prin care locuitorii unui oraș pot decide singuri modul în care se cheltuiesc o parte din banii publici. Pe scurt, este vorba de finanțarea de la bugetul local a unor proiecte propuse de societatea civilă, de cetățeni, asociații de locatari etc. La Cluj, de exemplu, municipalitatea va aloca două milioane de euro pentru proiecte venite dinspre locuitorii orașului. Evident, fiind vorba de mai multe proiecte pe varii domenii, va exista și o procedură care va stabili pe cele mai bune și oportune. Dincolo de faptul că prin acest instrument cetățenii sunt invitați să devină mai activi în privința problemelor cetății, bugetul participativ înseamnă și o mai mare democrație.
Ei bine, dacă în trecut Timișoara a avut deschidere pentru progres, de unde orașul de pe pe Bega a fost unul al premierelor, acum primarul Nicolae Robu refuză implementarea bugetului participativ, solicitare în acest sens fiind făcută de USR. „Nu mi se pare o idee bună. Noi avem foarte multe lucruri de făcut, într-o abordare care are în spate o strategie”, spune Robu. (În paranteză fie spus, dacă haosul înseamnă strategie, n-ar mai fi multe de comentat.) Culmea, asta în condițiile în care un studiu sociologic făcut de Universitatea de Vest arată că timișorenii cred că primăria nu prea are habar care sunt problemele lor reale. Dar probabil și cei de la UVT (rector, deputatul PNL Marilen Pirtea) sunt PSD-iști sau fac parte din „Grupul împotriva Timișoarei”, așa cum îi cataloghează întotdeauna Robu pe toți cei care gândesc cu propriul cap și pot avea și alte păreri decât ale lui.
Lăsând gluma la o parte, primarul Nicolae Robu chiar este convins că el este singurul om din Timișoara care știe exact ce vor timișorenii. El n-are nevoie ca cineva să-i spună ce și cum trebuie făcut un anumit lucru. (Poate doar Sanda Greblă sau Ionuț Nasleu.) De aceea se ratează proiecte sau apar adevărate obsesii precum fântâna cântăreață cu mult sclipici. Revenind însă la bugetul participativ, chiar pare de neînțeles de ce Robu refuză un asemenea demers inovator. Și asta în condițiile în care bugetul Timișoarei e foarte mare și ar suporta implementarea unui instrument absolut democratic. Ar fi două, dacă nu chiar trei răspunsuri. Să n-aibă oare încredere primarul în timișoreni, în inteligența și inventivitatea lor? Adică îi crede mai proști decât pe clujenii care vor participa la acest proiect? Sau, pur și simplu, el se crede mult mai deștept decât Emil Boc, primarul Clujului, care are nevoie de clujeni pentru a rezolva problemele cetății. Sau și una, și alta, ar fi a treia posibilitate…
Comentarii prin facebook