Până la un punct, retorica anti-Robu în problema executării unor mari proiecte în Timișoara era din arsenalul lui Gică Contra. Că de ce se blochează Michelangelo, când lumea are pe acolo de trecut cu mașina. Că de ce pornește șantierul la Jiul, că și pe acolo trebuie să treacă autoturismele și blocăm orașul. Să zicem că nu era chiar absurdă întrebarea de ce Jiul a trebuit făcut în același timp cu Popa Șapcă, că n-ar fi logic să blochezi două mari căi de circulație în zona centrală a Timișoarei. Cele trei mari încercări au trecut și aș zice că au trecut cu bine pentru primarul liberal. Nu i s-a mai reproșat mai nimic nici în zona costurilor, nici ca timp, mai ales în cazul Jiul, pe calitate s-a încercat să se observe fisuri în hidroizolație la Michelangelo, dar, Tanda pe Manda, edilul a sărbătorit în felul lui trecerea peste aceste încercări edilitare. La urma urmelor, dacă nu făcea nimic, iarăși nu era bine și exemplele Boc, Bolojan sau Falcă i-ar fi venit ca niște bobârnace în cap.
Numai că nu toată ziua e duminică, iar Nicolae Robu ne dă niște explicații absurde despre acest neajuns de calendar. Podurile Dragalina și Elba au fost începute tot împreună, dar comparațiile cu Jiul-Popa Șapcă se opresc dramatic aici. Dacă la pasaje se vedea cu ochiul liber că se lucrează, fie vară, fie iarnă, la poduri e leșin complet. Pentru orice firmă e o mană cerească să dai de un beneficiar care în loc să plângă de chinul concetățenilor, el plânge că și muncitorii sunt oameni, că au și ei mamă, tată, că asudă și dumnealor, că e uman să facă pauze de mâncare, de băutură, ba chiar vezi scene minunate cu fierari-betoniști lecturând o carte. La ce îi mai trebuie lui Nicolae Robu să depășească cu Vasile și Mercedesu’ pe linia de tramvai, dacă oricum n-are ce vedea la inspecția șantierelor?
N-o să ne arătăm fețele inumane de ziariști scormonitori după gâlceavă, hateri la urma urmelor, dar nu se poate să nu te întrebi de ce ai mai început lucrările dacă nu lucrezi la ele. Vara pleacă lumea în concedii și o bună parte din elanul luat la pasajul Jiul a fost în acest anotimp. Toamna se poate lucra, nu mai vezi un muncitor cu Levantul lui Cărtărescu în mână, dar începe școala și vin studenții din Mehedinți cu BMW-urile. Nu știu cum a gândit-o Nicolae Robu, dar vezi cum lucrează Iulius Mall. În câte luni au făcut parcarea supraterană? Acolo nu e cald? Alora nu le e milă de muncitori? Nu vezi un om acolo cu o carte în mână și nici cititori în salopetă la un ceai în Cărturești. La Vox, la fel. Șandor când ar termina Isho, dacă ar lucra ca Robu cu dulgherii săi erudiți?
Cum să nu-ți iei înjurături când tu, beneficiar, le găsești scuze prestatorilor pentru neîmplinirile lor profesionale? Unii ar zice că nu sunt bani, că de aia trag ăia mâța de coadă pe șantiere. Nu știu dacă e așa, căci cele două proiecte sunt finanțate prin PNLD II și doar o mică parte din bugetul primăriei. Vor veni Robu și savanții din primărie să ne zică că lucrările au fost terminate cu o lună înainte de termen. Da, dacă pui termen cu trei sferturi de an peste ce s-ar întâmpla în mod normal în zona privată, atunci poți să dansezi cu lăutarii de bucurie că Pleșu și Liiceanu au terminat podurile mai repede decât au citit muncitorii o carte.
Comentarii prin facebook