Mafia țiganilor cu bani acaparează, rând pe rând, spitalele din Timișoara. În 2001, după apariția Legii 10, țiganii și-au făcut calculele din scurt: în ce să mai „investească”? Ocupaseră deja zonele rezidențiale. Răspunsul a fost simplu: în spitale, pentru că autoritățile nu vor avea bani să construiască unele noi, așa că le vor plăti chiria cerută, ca să nu fie nevoiți să scoată bolnavii în stradă.
Inițial, țiganii revendicau imobile folosind acte false, în care apăreau ca urmași ai foștilor proprietari. Ulterior, au negociat din start cu adevărații moștenitori, pe care i-au secondat din umbră în fiecare acțiune. Când procesul s-a încheiat, iar imobilul le-a fost retrocedat în natură foștilor proprietari, țiganii au cumpărat legal de la aceștia.
„Să fii proprietar de spital înseamnă o investiție nu foarte mare, câteva sute de mii de euro, patru sau cinci ani de procese pentru retrocedare, după care urmează câștig constant, din chirie, pe termen lung”, explică, sub anonimat, unul dintre romii cu spitale.
Pentru Secția de Chimioterapie a Spitalului Municipal, Vișinel Stanca solicită de șase ani chirie de la primărie. Contractul a expirat la finele lui 2011 și, abia după ce Vișinel și-a adus camionul cu canapele, amenințând că se mută printre bolnavi, s-a purtat o negociere pentru o chirie acceptabilă pentru administrația locală – 2,3 euro pe metru pătrat. Inițial, Vișinel a vrut 14 euro.
Florea Neamțiu și Ștefana Oana Ciortea-Neamțiu, urmașii celor care au deținut clădirea înainte de venirea comuniștilor, au solicitat primăriei retrocedarea clădirii. Vișinel a apărut abia după ce clădirea a fost retrodcedată. La cererea țiganului sfătuit de avocați, cei doi Neamțiu s-au dus la primărie, pentru a oferi instituției șansa de a cumpăra imobilul. Au cerut un milion de euro, deși expertiza a arătat că prețul nu ar trebui să depășească 400.000 de euro. Cum părțile nu s-au înțeles la preț, moștenitorii i-au vândut lui Vișinel. De fapt, fiicei acestuia, Monica Stanca.
Suma pentru care s-a făcut tranzacție nu este cunoscută. „Ar trebui să cumpere la prețul invocat la preempțiune. În realitate, prețul este mult mai mic, iar notarii, deși știu că fac un abuz, întocmezsc actele. Legea îi obligă pe proprietarii unor astfel de imobile să vândă la același preț din preempțiune, iar dacă actele sunt semnate pe o sumă mai mica, contractul de vânzare-cumpărare devine nul. Autoritățile nu au însă posibilitatea să afle prețul real”, spune Sorin Chira, juristul Primăriei Timișoara.
Vișinel Stanca are o avere evaluată la 2,3 milioane de euro. Ginerele lui, Ionelaș Cârpaci, are chiar mai mult: proprietăți, bijuterii și bani care însumate ajung la 13 milioane de euro. Odată cu Chimioterapia, Vișinel Stanca a cumpărat, tot pe numele fiicei sale, și Policlinica Spitalului Municipal, aflată în clădirea alăturată, pe strada Sfânta Rozalia. Și aici s-a urmat exact același traseu: Agnes Schultz, urmașa proprietarilor, a obținut retrocedarea în natură, apoi i-a vândut țiganului.
Șapte instituții sanitare din Timișoara sunt ale țiganilor. Seria a fost deschisă în 2004, cu sediul DSP, de pe strada 16 Decembrie 1989. Au urmat, doi ani mai târziu, Sanepidul (bulevardul Loga) și Inspecția de Stat a DSP (strada Beethoven). Pentru că nu a avut bani să plătească chirie, DSP a găsit alte soluții și s-a mutat. Retrocedarea s-a făcut cu largul sprijin al autorităților, care nu au țint cont că Sanepidul reprezintă un obiectiv de importanță națională.
La clădirea de pe strada Beethoven, termenul legal până la care se puteau face cereri de retrocedare la primărie în baza Legii 10 era mai 2004. În mai 2005 și în martie 2006, fostul primar Gheorghe Ciuhandu a semnat către DSP două adrese prin care spunea că nu s-a făcut cerere de retrocedare. Culmea, în 28 martie 2006, tot de la Primăria Timișoara, DSP a primit o adresă prin care era anunțată existența unei astfel de cereri. Mai mult decât atât, doi funcționari ai primăriei l-au însoțit pe Ionelaș Stancu, cerând eliberarea clădirii. Ionelaș Stancu a cumpărat și imobilului de pe Loga, la numai câteva zile după retrocedarea acestuia.
Vladimir Cârpaci a devenit, acum șase ani, proprietarul clădirii de pe strada Galați în care funcționează Laboratorul de analize al Spitalului de Copii „Louis Țurcanu” și secția TBC. El a cumpărat imobilul de la Mariana și Alexandru Popescu, fără a solicita municipalității exprimarea dreptului de preempțiune. Edilii l-au dat în judecată, iar procesul e pe rolul Tribunalului Timiș.
Alte instituții sanitare aflate în proces de retrocedare urmează să intre în proprietatea țiganilor. Clinica ASCAR a fost retrocedată Rozaliei Freud, care a cerut primăriei enorm de mulți bani. Acum i-o va vinde Ionelaș Cârpaci, al cărui avocat, Ernst Toma, a și reprezentat-o în procesul de retrocedate. Inițial, femeia a vrut să fie despăgubită în bani, însă primăria nu a fost de acord. O altă clinică, cea de Balneo-Fizioterapie a fost retrpocedată acum doi ani, unui neamț.
După ce a reprezentat mai mulți țigani în diverse procese, Radu Zandomeni explică de ce s-a ajuns în situația ca romii să cumpere clădirile în care funcționează spitalele. „Romii înstăriți, care au obținut venituri prin mijloace legale sau mai puțin legale în străinătate, au tendința de a lua imobile din zona ocupată odinioară de protipendada comunistă, sau aflate pe arterele principale. Ei au văzut că imobilele erau ocupate de instituții publice, deci au mers la urmașii proprietarilor cu o ofertă generoasă. Cumpărau imobilele pe loc, în situația încâlcită în care erau acestea, oferind un preț generos. Legea a fost proastă de la început. Putea să nu permită astfel de tranzacții”, spune avocatul.
Comentarii prin facebook