Nu știu dacă ar fi fost mai sănătos, poate mai liniștitor, dar de corect, sigur nu ar fi fost. Sincer, îmi pare rău de activiștii și simpatizanții USL care au pus degeaba mult suflet în campania de suspendare a președintelui Băsescu. Îi sfătuiesc însă pe toți cei dezamăgiți să-și îndrepte reproșurile într-o altă direcție decât cea în care își varsă durerea acum. Către cei care au făcut prost legile electorale. Către cei care, responsabili fiind de organizarea referendumului, s-au comportat ca niște iresponsabili.
Către cei care au pornit o astfel de cruciadă complicată fără să anticipeze pas cu pas obstacolele ce avea să apară din plan legislativ, din zona Curții Constituționale sau dinspre cancelariile euroatlantice. Către cei care în câteva zile au „actualizat” tardiv listele electorale, chiar dacă nimeni nu le-a cerut acest lucru, iar când aveau obligația să facă așa ceva se ocupau de manevre politice cu Avocatul Poporului și Monitorul Oficial.
Nu ar fi fost legal să se valideze operațiunea USL de ocupare a Cotrocenilor din simplul motiv că USL nu a modificat legislația „ca la carte” și în timp util. Nu ar fi fost nici drept să se întâmple așa prin felul în carere s-a făcut „bărbierirea” listelor. Pentru că în afară de cei care și-au pierdut dreptul de vot, cei decedați de pe liste și alte cazuri punctuale prevăzute în lege, celelalte sugestii guvernamentale de radiere a românilor de pe liste ar da naștere la situații jenante.
Poți stabili într-o viitoare lege electorală că baza după care se calculează cvorumul e formată din românii stabiliți în România, dar nu poți la câteva săptămâni după vot să-i scoți din cvorum pe cei care se regăseau pe liste în 29 iulie. Cum la fel nu poți scoate peste trei milioane de români din cvorum, fără să cunoști exact câți dintre aceștia sunt majori și câți sunt copii.
Cei ce suferă acum pot invoca dorința populară, că peste șapte milioane de români care au spus DA sunt mult mai mulți decât cei 800.000 cu opțiunea NU. Este singurul argument parțial corect. Spun parțial, pentru că fără o argumentație solidă și confirmată clar de o echidistantă CCR în privința încălcării de către președinte a Constituției nu poți pur și simplu să dai jos un șef de stat. Doar așa, pentru că nu mai este dorit de popor după opt ani de la venirea la putere și pentru că colonelul Dogaru ori revoluționarii de la Timișoara știu să urle mai tare în megafon.
Corect ar fi fost ca un astfel de referendum să se fi desfășurat fără cvorum. Indiscutabil, dacă aceste eveniment s-ar fi desfășurat în Finlanda, cu siguranță aș fi avut confortul siguranței unui proces electoral și legislativ corect. Însă pentru o Românie în care golăniile organizatorilor se derulau în stil hei-rupist, cvorumul a devenit pentru referendum cam ce-a devenit în 1928 penicilina pentru sifilis.
Da, există și varianta să acceptăm că aproape tot ce s-a întâmplat lunile astea a fost incorect, că s-au șmenuit legi, iar votul multiplu a mers din mână-n mână din Oltenia și până-n Maramu’, dar să nu ne deranjeze prea mult acest lucru, considerându-se că prin aceeași fraudă, la Paris și-n alte secții de vot, a și fost reconfirmat Băse la putere în 2009. Corect, dar ce facem acum? Îndreptăm o măgărie cu alta? E și ăsta un model de democrație.
Comentarii prin facebook