După vreo două mandate de administrare decentă a Timișoarei, primarul de atunci Gheorghe Ciuhandu a luat în greutate și mai ales într-un anume fel de atitudine. Știți ce spunea edilul dacă vreo ziaristă îl întreba pe țărănist despre presupuse conflicte de interese între afacerile fiului său și treburile din primăriei? Un văl de irascibilitate îi întuneca judecata omului politic Ciuhandu, creându-i serioase dificultăți în controlul anumitor ticuri verbale. „Dom’le, astea sunt manipulări politice” ale celor care nu vor să recunoască buna administrare a orașului, bla-bla-bla-bla.
Era un fel de blocaj din care tu, ca reclamant, nu puteai ieși decât cu picioare-n cur. Nu mi-am dat seama prea ușor dacă este vorba de o șiretenie a politicianului în cauză, o manevră ieftină prin care încerca să scape de presiunea făcută de presă asupra sa ori de o pierdere a cumpătului, un derapaj al raționalului. Urmărind izbucnirea recentă a primarului Nicolae Robu, cu ocazia inaugurării noului ceas din Piața Operei, recunosc că nu sunt lămurit nici până-n ziua de azi despre ce este vorba.
Bănuiesc că e ceva molisitor și că scaunul de mare demnitar de pe bd. CD Loga nr. 1 creează dependență față de un anumit gen de atitudine. Clinciul n-a durat mult. Câteva minute, timp în care un cetățean a fost repezit de edilul liberal după ce s-a legat de oportunitatea schimbării unor borduri pe strada Pomiculturii. Fleacuri. În fine, omul poate chiar a fost enervant, de tipul ălora care îți dau cu sacoșa-n cap după ce tocmai și-au ridicat ajutoarele, în loc de „mulțumesc frumos”. Poate că da, poate că nu. Omul putea avea fixul lui, problemele lui de simplu cetățean al Timișoarei, nefiind cu siguranță un politician pentru care stăpânirea de sine e o condiție esențială.
Dar până la urmă nici nu mai contează dacă reclamantul care i-a stricat momentul festiv primarului Robu a avut sau nu dreptate, dacă pe strada Pomiculturii se derulează un șmen al cuiva cu influență sau dacă, pur și simplu, a venit rândul unor modernizări și pe-acolo. Uluitoare e reacția primarului. „Nu îmi pierd vremea cu dumneavoastră, mergeți la cel ce v-a plătit… Suntem în campanie electorală și unii nu pot înțelege că se fac și fapte bune… Să vină poliția locală!”, a reacționat, vizibil iritat, primarul Robu, președintele PNL Timiș, anul 2012, Piața Operei, locul unde în urmă cu aproape 23 de ani altcineva, un socialist, chema miliția și gărzile patriotice.
Prin urmare, n-avem încotro și musai să plecăm de la prezumția că alesul urbei este un om de mare ispravă, fără cusururi, riscând de acum înainte să fim catalogați ca unelte ale unor diversiuni politice, dacă am îndrăzni să reproșăm ceva conducerii municipalității. Cireașa de pe tort: chemarea poliției. Am sentimentul neîmplinirii văzând această scenă. E ca și cum aș pleca din sala de cinematograf înainte de terminarea filmului, fără să văd cum Chuck Norris face ca binele să învingă.
Lipsește finalul filmului, scena cu poliția locală la fața locului, imputându-i ceva cetățeanului care l-a enervat pe primar. Ce articol de lege, ce paragraf îi poate interzice unui cetățean al acestui municipiu să vorbească liber într-un loc public? Fără să ridice tonul, fără să agreseze fizic pe cineva, ci doar să deranjeze un om politic aflat în campanie electorală? V-ar fi plăcut, domnule Robu, societatea aia liberală în care omul ăla ar fi fost dus la secție și amendat pentru ceva, pentru orice, să zicem delict de opinie?
Comentarii prin facebook