Legislativul municipal timişorean a decis atribuirea a opt hectare de teren Administraţiei Domeniului Public pentru realizarea, în parteneriat public-privat, a trei parcări subterane în zona centrală a oraşului, cu ajutorul unei investiţii de 30 milioane de euro asumate de o firmă americană. Faptul că s-a votat în unanimitate, 25 de voturi din cei 25 consilieri prezenţi, mă face să mă simt ca la Mare Unire, ca la o evanghelizare în care Ciuhandu Gheorghe (PNŢCD) şi Ciuhandu Ovidiu (PDL) se roagă împreună pentru binele Timişoarei, din mult patriotism local şi fără alte interese la mijloc. Fără să practic sportul ăsta, ca să mă pricep în detaliu, mă gândesc totuşi că e mai greu să aranjezi o şpagă grasă cu dolari americani împărţiţi la toţi consilierii locali. Specialiştii în domeniu ar zice că o astfel de şpagă este foarte periculoasă şi aproape imposibil de camuflat, mai ales acum, când DNA şi-a făcut punct de lucru în sediul primăriei. Poate este un gest de-o nemaipomenită eleganţă politică, o invitaţie din toate partidele pentru Gheorghe Ciuhandu pentru a candida sub steagurile lor de campanie, fie roşii, fie orange sau galbene. Vedeţi? La ce îi umblă românului mintea? Nu la cum 25 de aleşi municipali au gândit pentru generaţiile viitoare, pentru dezvoltarea oraşului, ci la cum s-ar putea realiza o asemenea minunăţie de şpagă sau ce dedesubturi politice are un simplu gest administrativ! Practic, nu ne vine să credem că se poate şi aşa, corect.
Totuşi, la nivel de suspiciune, totul a pornit de la anunţata intenţie a realizării unui astfel de proiect fără licitaţie. De ce ar fugi un executant de buget public de o licitaţie, adică de esenţa economiei de piaţă, competiţia? Singurul argument cât de cât onest pentru a eluda o licitaţie este nevoia de a ocoli barierele ce se vor isca inevitabil prin contestarea în instanţă a câştigătorului. Un demers democratic de care foarte mulţi competitori se agaţă pentru a bloca ani de zile o lucrare. Altceva dubios în afară de lipsa licitaţiei ar fi dimensiunea bugetului promis de americani, 30 milioane de euro, pentru o parcare subterană de 2.500 locuri. Nu e cam puţin? Acum ce-am vrea şi noi, să vină americanul de-a moaca, să-i dăm teren în valoare de peste 35 milioane de euro şi să nu mai oferim nimic pe anexe la contract, măcar vreo 7-8 milioane de euro, să termine oamenii lucrarea, peste nouă ani, dacă tot vrem redevenţa aia de 1%? Una peste alta, ar trebui să salutăm nemaipomenita unire în cuget şi simţiri între partidele şi aleşii urbei noastre şi să ne punem pe legat pariuri despre care va fi partidul care va înfiera primul acest parterneriat dintre ADP şi firma americană, demascând cu patos electoral “matrapazlâcurile” făcute de exectivul primăriei cu ajutorul unei frumoase unanimităţi zămislite în plenul consiliului. Şi dacă „demascarea” se va face înainte de alegeri sau de abia după.
Comentarii prin facebook