Mari bagabonzi ziariştii ăştia britanici care i-au făcut o înscenare europarlamentarului PSD Adrian Severin, înscenare în care nişte lobby-işti (eufemism folosit în Occident pentru traficantul de interese) solicitau unor europarlamentari să facă nişte amendamente care să permită amânarea unor restituiri de depozite bancare până la o lună, în loc de o săptămână. Dacă se întâmpla aşa ceva în ţară, să fie „vânat” un social-democrat ca Adrian Severin pentru atâta lucru, precis se spunea că e mâna lui Băsescu, dar aşa, sceneta făcută de băieţii de la Sunday Times pare ca desprinsă din poveste. Păi cui era să i-o facă, dacă nu unui membru PSD? Eu, dacă aş vrea să dau o şpagă cuiva, nu m-aş duce musai la un olandez sau la un belgian, mă orientez şi iau primul bulgar sau primul român care-mi iese în cale. Iar dacă este el şi membru PSD, atunci e la marele fix, că ziariştii ăştia nu se apucă de-o astfel de treabă ca bezmeticii, ci după ce se documentează asiduu cui i-ar curge balele după o… hai să nu-i spunem şpagă, că se supără nea Severin, ci plata unui „serviciu de consiliere”. Normal, că nu era să meargă „lobby”-ştii ăştia la pedelistul TRU, că omul e şi el ziarist britanic şi le-o arăta de la obraz. Nici la liberala Renate Weber, că femeia a luptat o viaţă pentru integritatea morală a politicianului român. Sau, Doamne fereşte!, la fata lui tata, Elena Băsescu, că în naivitatea ei le mai şi zicea „corupătorilor” că „sunt oameni care nu vor să vorbesc cu tine” şi se ducea dracu’ ancheta pe apa sâmbetei.
Drama nu e că s-au dus oamenii direct la Adrian Severin, la un sloven şi la un austriac, Ernst Strasser, fost ministru de interne pe la Viena, ci la cum au reacţionat partidele din care provin aceste persoane, că europarlamentari nu le mai pot zice. Austriacul şi-a dat demisia la cererea şefului său de partid popular, timp în care Adrian Severin dă interviuri cu scopul evident de a ieşi omul basma curată. La urma urmelor, e dreptul său să se apere. N-am fost de faţă să ştiu dacă Severin le-a cerut ălora 12.000 de euro plata unor servicii de consultanţă, cum spune ancheta Sunday Times, dar faptul că austricul şi-a dat demisia este un indiciu că mai degrabă al nostru încearcă să ne mintă, ca porcul, decât că austricul îşi dă demisia, ca boul. Motivul invocat de Strasser pentru demisie: existenţa unei campanii îndreptate împotriva sa, campanie ce ar face rău partidului din care face parte, Partidul Popular austriac. Dar şi europarlamentarul român prins cu şmenul are partid căruia i-ar putea face rău dacă ar mai conta chestia asta în România. Are şi şef de partid, care putea să se umfle în pene de supărare, măcar aşa, de ochii lumii. Îl cheamă Victor Ponta şi tocmai ce apucă omul să vină din nu ştiu ce delegaţie, motiv pentru care declara şmecher că nu ştia subiectul ca să formuleze o poziţie, o cerere de demisie către Severin, o muştruluială că se vinde prea ieftin în fine, ceva acolo să zică şi el ca şef de partid european.
E pilda aia cu omul prea sărac ca să-şi cumpere pantofi ieftini. De aia nu suntem credibili şi se fereşte Europa de noi ca de nişte râioşi. Suntem prea de rahat în ochii Uniunii Europene ca să ne permitem un Victor Ponta evaziv în astfel de situaţii, un şef de partid care să facă în Europa ceea ce face cu Adrian Năstase la Bucureşti, când parchetul cere Parlamentului un vot pentru declanşarea urmăririi penale. Mare lucru, trece o zi până îşi formulează Ponta o poziţie oficială, trece şi emoţia ce-nsoţeşte cazul ziariştilor englezi şi poate că o îngropăm noi, ca acasă, cu o autosuspendare din BNP al PSD. Că nici suma n-a fost aşa de mare, să fim corecţi. Ce mai faci astăzi cu 12.000 de euro, când PSD are un deficit de un milion pe foamea asta de opoziţie?
Un caz asemănător celui declanşat de Sunday Times a fost instrumentat în urmă cu câteva luni de cotidianul România Liberă. Atunci aproape toţi parlamentarii au primit prin SMS, din partea unor arabi din Emirate, o propunere de colaborare în afaceri imobiliare. Cu mulţi bani, evident. Mai mulţi aleşi din toate partidele au muşcat momeala, numai că atunci România Liberă nu a avut resursele să ducă la capăt demersul, s-a mulţumit să afle câţi deputaţi şi senatori români ar face ceva ce nu le permite legea, adică afaceri în timpul mandatului. Dintre aleşii interesaţi de un „păcat” cu afaceriştii arabi, doi sunt din Timiş, Ilie Sârbu şi Dorel Covaci, ambii PSD. Acel caz n-a expandat precum cel discutat astăzi în Parlamentul European, pentru că în România este o normalitate ca un senator sau deputat să facă afaceri, direct sau prin intermediari, prin urmare n-ar fi nimic senzaţional să se încumetrească nişte parlamentari cu nişte arabi atât de generoşi. Că oameni suntem!
Comentarii prin facebook