Cu un faliment toti suntem datori

Cum a gestionat Grecia ultimii doi ani de recesiune este cea mai bună dovadă că, la vreme de criză, nu e treabă să fii condus de socialiştii populişti, iar dreapta să injecteze cu naţionalism un popor şi-aşa prea îndoctrinat cu patriotism, biserică şi mult prea puţină poftă de muncă. Mai puţină ca la noi, dacă vă puteţi imagina aşa ceva. Chiar şi aşa, cu cuţitul ajuns la os, ameninţaţi că neamţul nu mai vrea să dea bani pentru ca grecul să bea ouzo în timp ce trebuia să fie la serviciu, premierul socialist Georgeos Papandreou a propus parlamentului votarea unui pachet de legi de austeritate convenit cu FMI, UE şi alţi creditori furioşi. Am înţeles că puterea a propus limitarea cheltuielilor în zona bugetară şi, pe cale de consecinţă, reducerea salariilor cu 30 procente. Şi că opoziţia ar fi mers chiar mai departe, votând pentru reducerea cu 100% a lefurilor grecilor din sistemul public. Ca efect al votului “împotrivă”, Grecia ar fi intrat în incapacitate de plată, iar o traducere simplă ne-ar duce cu gândul că dreapta parlamentară greacă asta şi-a dorit cu inverşunare: să nu se mai facă plăţi. Mai absurd este că mulţi din stradă şi-au dorit asta, componenţi ai galeriilor Panathinaikos, AEK sau Olympiakos, care s-au bătut cu forţele de ordine ca-n vremurile bune la fotbal sau baschet. În tot acest timp, la Bucureşti ce credeţi că se discuta la posturile TV de nişă? Cei mai mulţi dintre analişti de politică internă şi externă au salutat votul parlamentului elen pentru aprobarea planului de austeritate, ca una din şansele de care ţara ortodoxă şi prietenă ar trebui să profite pentru a se relansa economic. Dar o nemulţumire tot trebuia să domine atmosfera din platouri: măcar la greci s-a decis austeritatea dură, mai dură ca la noi, inclusiv cu pensii tăiate, prin votul Parlamentului, ceea ce înseamnă esenţa democraţiei. În timp ce în România s-a făcut prin asumare de răspundere. S-a terminat emisiunea şi n-am apucat să aud dacă şi-a călcat cineva pe inimă să mediteze dacă e bine sau rău că n-am ajuns şi noi ca grecii. Vag s-a transmis mesajul că ar fi totuşi bine, dar decât să ne batem joc de democraţie cu asumarea lui Boc, mai bine atunci o anarhie curată ca-n Piaţa Sintagma din Atena. Să fim siguri.