100% justitie sau viol politic cu perversiuni?

Despre anchetarea Corneliei Corescu, doamnă PDL şi director ITM Timiş, se pot vehicula sute, chiar mii de scenarii. Se şi vehiculează, de altfel. La câteva ore de la momentul descinderii procurorilor DNA la sediul ITM în căutare de probe se vorbea despre un simplu „caz de corupţie”, amintindu-se destul de haotic despre nişte plângeri făcute directoarei PDL în urmă cu câţiva ani şi care, probabil, n-au nicio legătură cu recentele investigaţii. Mai către seară au apărut „pe surse” bănuieli cu privire la o reglare de conturi în interiorul PDL, unde dna Corescu ar fi intrat în clinciuri şi divergenţe de interese cu căpeteniile filialei Timiş, printre care şi Alin Popoviciu, deputat de Sânnicolau Mare. Cu alte cuvinte, bătălie aprigă pe nişte bani ce-ar fi trebuit direcţionaţi către un contractant PDL, rămas cu gura umflată spre bucuria altuia mai mult sau mai puţin portocaliu. Astea sunt zvonurile, eu nu ştiu care e adevărat şi care nu e fals, dar parcă mi-e dor rău de tot de argumentul ăla tradiţional cu presiunile politice. De când l-au arestat pe senatorul PSD Cătălin Voicu, prin 2010, n-am mai auzit placa aia mişto de tot cu diversiunea politică prin care puterea vrea să omoare duşmanul. Unde sunt vremurile când Năstase şi Bivolaru erau numai victime, dar hoţi deloc? Sau cele când Decebal Traian Remeş sălta la TV caltaboşul şi promisiunea pentru o limuzină, dacă ajută un tânăr întreprinzător să facă avere? S-au dus şi într-un fel e logic că s-au dus. Cine să facă acte de corupţie dacă nu ăia de la putere, nu „săracul” Cătălin Voicu cu ditamai traficul lui de influenţă. M-am plictisit să aud că sunt anchetaţi de DNA ministrul Ridzi, deputatul Păsat, regele Falcă de la Arad, regina Blejnar de la ANAF, mai un parlamentar îmbârligat cu combinatul de la Reşiţa, în fine, de la care nu poţi smulge un icnet, o văitare că ar fi persecutaţi politic, din simplul motiv că sunt membri ai PDL şi nu se pot bucura de „privilegiul” prigoanei dictaturii băsesciene. Punctual, asupra acestor dosare se mai poate face câte un studiu de caz. Că urmăritul şi cercetatul a votat cu „buldogul” Blaga la congres, vezi cazul Ostaficiuc-ANI, şi de aia i se trag pumni grei la ficat chiar din propriul partid. Trist este că în toate aceste cazuri banala explicaţie că sistemul juridic s-ar trezi din leşin şi încearcă să facă şi el ceva acolo, cât bobul de neghină, nu apare niciunde. Nimeni nu ar zice nici picurat cu ceară că DNA poate că are dovezi care să-i îndreptăţească audierea şi chiar reţnerea unor oameni politici aflaţi la putere sau în banca opoziţiei. Totul e numai un dedesubt politic ce-ar lăsa gura apă reputatului Ciutacu şi colegei sale Agatha Cristie. Întrebarea care se pune e dacă amatorii de scenarite sunt îndreptăţiţii să sufle şi a mia oară în iaurt înainte să creadă că ar fi normal ca treaba să pornească din loc și-n ţara asta sau nouă ne cam place, din bătrâni, să batem câmpii? Poate că atunci când vom avea ceva mai mult decât oameni politici anchetaţi spectaculos, când procurorii vor înainta spre instanţe dosare beton, iar Justiţia aia oarbă nu va mai trage de timp până la binemeritată prescriere, vom putea spune mai cu viaţă că trâmbiţata neîncredere în sistem este doar un alt fel de a face politică.