Prima confruntare de strada PSD – PD-L s-a terminat nedecis: penibil vs. jenant

Poate la indicaţiile preţioase ale lui Victor Ponta sau poate din proprie inspiraţie, PSD Timiş s-a gândit să marcheze cum se cuvine “marea debarcare” portocalie de vineri, când PD-L a organizat o şedinţă de partid la Timişoara. Zis şi făcut! Ca să nu iasă în faţă, pesediştii au apelat la sindicaliştii din dotare (un vicepreşedinte de partid şi consilier judeţean este şef la CNSRL Frăţia) şi la un grup de revoluţionari, dacă tot şi-au tras un departament de acest gen în partid. Ca să dea o mai mare amploare evenimentului, cu o zi înainte de miting, PSD-iştii au strigat din gură de şarpe că cine ştie ştie ce diversiune a pus la cale PD-L în legătură cu mitingul lor. Pregătit atât de amănunţit, te aşteptai ca, vineri dimineaţa, mobilizarea să dea roade, iar câteva mii de timişoreni nemulţumiţi să vină să-şi verse năduful la adresa Guvernului Boc. Când colo, mare fâs! S-au strâns abia vreo 200-250 de oameni, din care jumătate erau şefi şi şefuleţi la partid sau la sindicate. Restul: o mână de revoluţionari şi tineri de la organizaţia de profil a PSD. De aceea, toate relatările că timişorenii ar fi ieşit în stradă împotriva lui Boc şi ai lui au fost mai mult decât exagerate.
Nu de alta, dar probabil că şi un miting pentru salvarea maimuţei cu fundul roşu aduna mai multă lume la Timişoara. De altfel, desfăşurat în aceeaşi zi la Bucureşti, „Mitingul panaramelor” s-a bucurat de o asistenţă mai mare. Ca să nu mai vorbim că, o săptămână mai devreme, ceva mai mulţi timişoreni s-au adunat să vadă a opta minune de la Caracal, senzaţionalul domn Dan Diaconescu, venit pe malurile Begăi cu gaşca lui numită partid. O altă dispută a avut loc în privinţa autorizării mitingului. Pesedisto-sindicaliştii au afirmat că au autorizaţie, în timp ce PD-L şi braţele sale înarmate, Poliţia şi Jandarmeria, au susţinut contrariul. La această chestiune cred că primii au avut dreptate, atâta timp cât autorizaţiile se dau de către primărie, iar printre mitingişti se afla şi un viceprimar în funcţie.
De cealaltă parte, reacţia PD-L a fost la fel de jenantă, dacă nu cumva şi mai şi. Mai întâi, organizatorii au blocat cu nişte autobuze vizibilitatea mitingiştilor, ca nu cumva să-l deranjeze la lingurică pe marele Emil Boc. Apoi, printr-un comunicat de presă, au asemănat mitingul cu mineriadele lui Ion Iliescu. Uitând probabil sau refuzând să-şi amintească faptul că la primele mineriade un rol important l-a avut şi un secretar de stat din Ministerul Transporturilor pe nume… Traian Băsescu. Dintr-un reflex de sorginte totalitară, PD-L vede orice manifestaţie împotriva sa drept o acţiune a „agenturilor”. Oricum, PD-L-iştii au reuşit să se contrazică singuri la distanţă de câteva fraze, odată minimalizând mitingul, ulterior asemănându-l cu mineriadele. Or, acestea din urmă numai manifestări de mică amploare nu au fost.
Dar cei mai penibili în această confruntare au fost jandarmii şi miliţienii. Da, fiindcă numai miliţieni pot fi numiţi cei care au ridicat cu duba nişte tineri doar pentru vina că au întins o pancartă anti-PD-L. Că au făcut-o la comandă politică sau nu, nici că mai contează. Dacă ne-am hrăni din teoria conspiraţiei, ne-am putea gândi că miliţienii au lucrat la comanda PSD pentru a-i ridica pe tineri. Fiindcă, fără acest gest, din tot mitingul nu ne aminteam absolut nimic. Or, tocmai gestul miliţienesc a adus notorietate naţională acţiunii.