E tare mişto şi merită să te baţi pentru vreo două-trei mandate de edil, de parlamentar, pentru vreo funcţie de ministru sau alte cele derivate din activitatea politică. Cine vrea să facă pe prostul poate să se întrebe retoric de ce ar da cineva un milion de euro şpagă pentru a fi plantat pe un loc eligibil, costuri de campanie, pentru ca mai apoi să câştigi 500-600 de milioane de lei vechi, dacă faci parte din vreun aparat guvernamental, hai un miliard, dacă lucrezi în Primăria Timişoara. Da, toţi vor să-şi pună proiectele în aplicare şi să se sacrifice pentru comunitate. Foarte frumos, dar partea cea mai efervescentă vine tocmai din faptul că orice faci prost în timpul acestui “sacrificiu” de demnitar sau cu rol funcţionăresc nu păţeşti nimic. Tot vorbim de nivelul jalnic al atracţiei fondurilor europene. Pentru treaba asta sunt plătiţi oameni aleşi prin grele pile şi relaţii, dar care, nefăcându-şi munca, tot încasează leafa de la stat. Dacă un decident declară un câştigător de licitaţie care apoi dublează costul lucrărilor ce credeţi că se întâmplă? Bem o bere. Beneficiarul plăteşte într-o veselie soră cu dosarul penal, dar care dosar nu întotdeauna vine atâta de firesc precum pare treaba la prima vedere. La fel cum se întâmplă şi dacă finalizarea lucrării întârzie mult peste termenele contractuale din cauza prestatorului de servicii. Tot pe bani-leafă lucrează şi cei din primărie, magistraţii sau notarii ce au făcut posibilă ţiganiada şi monstruozitatea de sticlă din centrul Timişoarei, dar văzând că nu li se poate întâmpla absolut nimic pentru lăcomia lor, au ajuns să se întrebe şi ei, ca oamenii, de ce să nu pună botul la bunătăţi, dacă tot se poate şi e moca.
Timişoara a aflat zilele astea că finanţarea guvernamentală pentru spitalul de oncologie, ce urma să fie construit pe structura viitorului spital municipal, a fost pierdută tocmai pentru că nimeni nu e fraier să-şi asume un furt de termopane petrecut de-a lungul anilor în şantierul abandonat în Torontalului. Bani mulţi. Bani pentru care tu, ca primar de municipiu rebel, te tot plângi că nu vin de la centru, pentru că acolo, la centru, sunt oameni politici mârşavi şi degrabă discriminatorii de primari ţărănişti. Iată, stimaţi navigatori, că de data aceasta (şi nu numai) banul îl pierde Timişoara pe barba deja căruntă a propriilor administratori, care nu au fost în stare să descâlcească o problemă cu miros penal. Singurul lucru clar până în acest moment este că acele termopane de 200.000 euro lipsă din inventarul preluat de municipalitate au fost furate. Iar când un lucru este furat descoperi vinovatul după cine şi-a asumat responsabilitatea în acte. Foarte simplu. Dacă lucrarea făcută de Ital-Rom a fost plătită fără să fie finalizată şi preluată cu proces-verbal de beneficiar, atunci primăria are de dat explicaţii. Dacă acele termopane au fost preluate, iar marfa a dispărut, tot beneficiarul trebuie să-şi asume greşeala în lipsa unui făptaş găsit de poliţie şi condamnat de justiţie. Dar nu, nu e cazul. Nici nu ştim cine e responsabil în primărie de aşa ceva, habar n-are nimeni cine nu şi-a văzut de treabă involuntar sau cu intenţie criminală. La urma urmelor, ce mare pagubă e 200.000 de euro din nişte termopane deja demodate? O parte din venitul şefilor şi şefuleţilor din primărie, vreme de un an, fără prime sau sporuri. Cât priveşte suma de bani ratată din alocarea guvernamentală, zeci de milioane euro – mult mai mult decât s-a “pierdut” cu Poli, de exemplu – putem să ne prefacem că guvernul are ceva cu noi şi e ca şi cum nu ne-ar fi fost promisă vreodată. Mare lucru! Iar bolnavii de cancer să se mai ducă ei la Szeged, nu să aştepte totul mură în gură de la Gheorghe Ciuhandu. Nu vedeţi cât e de plictisit?
Comentarii prin facebook