Îmi vine greu să-i cer primarului Robu ceva, înainte să-și facă omul ordine în gânduri și, mai ales, la noul loc de muncă. E, după ce nou edil își va fi alcătuit cu bună credință (sper eu) noua echipă, după ce demontează ultimele tunuri financiare puse la cale de „foștii”, după ce se interesează de lipsurile din sistemul sanitar aparținător municipalității, după ce nu uită să pregătească școlile pentru noul an școlar, după ce toate astea vor fi gata, voi veni și-l voi ruga pe primarul Robu să-și găsească timp să rezolve problema Poli. Normal așa ar fi. Sunt multe altele mai importante decât fotbalul în orașul ăsta, însă când toate astea vor fi fost rezolvate va fi prea târziu pentru a mai vedea de Poli.
Dacă ieri ar fi fost puse la punct toate problemele atât de încurcate de la clubul Politehnica tot ar fi prea târziu. Mâine poate că nu mai avem despre cine și ce discuta. Categoric, soluția cu cea mai rapidă revenire în elită e cea a cumpărării acțiunilor de la Iancu. Însă aș înțelege dacă noul primar ar avea o reticență în a face afaceri cu patronul BkP, mai ales că termenul de reunirea lotului nu știu cât sens mai are în cazul actualei Poli. Trebuie pus în balanță dacă plata a 6-7 milioane de euro acum e mult mai păguboasă în timp și buget, decât să punem ban pe ban și să o luăm de la capăt din liga a cincea. Dar mai ales dacă vânzătorul este onest și vinde ceea ce zice că vinde, cu plusurile la plusuri și minusurile la minusuri.
Desigur, aventurierii văd viitorul fotbalistic timișorean concretizat într-o nouă echipă administrată de o nouă firmă, fără datorii, și care să joace sub nu știm încă ce nume. Totul „de la zero”, cum le place să spună. Nu știm nici în ce divizie sătească ar putea juca această nouă echipă, nici cu ce lot de jucători, cu ce antrenori, conducători, maseuri etc. Nu știm nimic, doar că atât Marian Iancu, cât și Druckeria fac presiuni asupra administrației, iar domnii Nicolae Robu și Titu Bojin nu precupețesc niciun efort să rezolve problema, ceea ce reprezintă, totuși, vestea bună.
Ce îl mai rog pe primarul Timișoarei e să nu cadă cumva în capcana unui abuz inoportun de moralitate, care brusc i-a lovit pe unii fani formatori de opinie. Viitoarea echipă nu mai poate juca anul ăsta în prima ligă, asta e clar chiar și pentru Titu Bojin, dar cu siguranță o putem regăsi din toamnă în liga a doua sau, în cel mai rău caz, în a treia. Firește că nu trebuie să-i mai spun eu primarului Robu că a da curs celor care vor reconstrucția „de la zero”, cu plecare din liga a cincea echivalează cu un frumos adio luat de la fenomen pentru foarte-foarte mulți ani, tocmai în mandatele unui edil atât de atras de fotbal.
Poli a fost abandonată în numai o ediție de campionat de zecile de mii de spectatori care populau în vremurile bune arena „Dan Păltinișanu”. În scurt timp, am ajuns două-trei sute de spectatori să vedem la treabă câștigătoarea seriei a doua a ligii secunde. Iar peste un an vom visa zece persoane la promovare de pe maidanul de la Bobda. Restul va sta în fața tastaturii și va da lecții de moralitate, catalogând o fuziune cu o conjudețeană un act care ne-ar impurifica inacceptabil originile, când noi crăpam cândva de mândrie că am eliminat Șahtiorul cu FC Timișoara, fosta Poli AEK.
Adepții luării „de la zero” vor spune că, în urma unei fuziuni, nu vom putea promova trei ani. Poate că așa spune regulamentul, însă atâta vreme cât Mircea Sandu va conduce FRF, oare ce mai reprezintă regulamentul? Craiova a fost dată afară fraudulos, iar acum i se găsește la fel de abuziv un loc în Liga a II-a. UTA, Săgeata Stejarul, CSM Iași (ex-Poli) sunt numai câteva nume care au trecut prin faliment, luând-o nu de la zero, ci „arzând” niște etape prin metoda fuziunii. În aceste condiții, UTA a tras anul ăsta la promovare, cei din Stejaru au participat la un baraj de promovare anul trecut, iar Iașiul chiar va juca anul acesta în prima divizie.
Iar ca din toată această preocupare să existe și niscaiva satisfacții electorale, ce frumos ar fi pentru liberalii lui Nicolae Robu ca, înainte de alegerile locale din 2016, să fie tăiată panglica unui nou și modern stadion al orașului, condiție obligatorie trasată în caietul UEFA pentru organizarea în toamna aceluiași an a meciurilor din grupele Europa League.
După umila mea părere, Druckeria, ca asociație a suporterilor poliști, ar trebui să ceară maximum de la decidenți în problema fotbalului alb-violet. Dacă vreți, ca un sindicat care cere pentru cotizanți o majorare mare de salariu și obține una moderată. Să ceri ca primă opțiune desființarea echipei pe care pretinzi că o iubești, să te dezici de numele de Poli pentru că are un renume prost în ochii TAS, Benfica sau Slovan, îmi dă senzația că Druckeria se transformă în orice altceva decât asociație a suporterilor poliști.
Mai nou, Druckeria poate milita pentru orice în orașul ăsta, în lumea asta. Ei pot cere ca agentul termic să fie mai subțire sau vâscos, ca președintele Bashar să-și dea demisia sau ca factorii poștali să aducă bătrânilor bancnote mai mici, să pară mai mare pensia… orice, dar absolut orice, chiar și-un control al Curții de Conturi sau suspendarea primarului Robu, dacă cumva salvează cu bani publici numele Poli.
Comentarii prin facebook